Povestea săptămânii – Sătmăreanul care și-a căutat înaintașii și a descoperit că familia lui a condus tot Maramureșul, până în Polonia

1
2877

Gabriel Iuga este un personaj cunoscut în județele Satu Mare și Maramureș datorită activității sale economice pe care o dezvoltă, respectiv produsele lactate revoluționare pe care le promovează și despre s-a scris în ziarul ObiectivSm.

Dar dincolo de activitatea de zi cu zi care îi asigură existența, Gabriel Iuga mai are o mare pasiune, descoperirea rădăcinilor sale. Mergând înapoi pe firul istorie, acesta a ajuns să descopere că primii membrii ai familiei sale despre care se cunosc date istorice se trag chiar din familia lui Dragoș Vodă.

„O mare parte a meleagurilor pe care călcăm astăzi, din Maramureș, Satu Mare, și o mare parte din Ungaria, până la Solnok, o foarte întinsă parte din ce era Polonia și acum e Ucraina a făcut parte din voievodatul lui Iuga, conform hărții, începând cu secolul XII. Această jartă este reprodusă de nemți, într-o scriere, la solicitarea lui Maria Tereza. Aceasta a cerut inventarierea familiilor nobile, cu toate valorile existente la acea dată în partea Maramureșului. Maramureșul a fost dintotdeauna mult mai mare și uni istorici acceptă, alții nu acceptă, fiecare după interpretarea lor, până aproape Valea Almașului, trecem spre nord, ajungem aproape de Biharia, până sus la Solnok, l-au avut pe prim stăpânitor pe Iuga. Iuga este înrudit cu Vlad, este aceeași înrudire cu Vlad pentru care Casa Regală a Angliei și-a revendicat originile și ei consideră că se trag din familia Vlad, din fratele mai mic a lui Iuga. Ei nu au fost niciodată stăpâniți de cineva, ci au fost oameni liberi. Familia mea a fost o familie de nobili împroprietărită de regii timpurilor ca urmare a serviciilor pe care le aduceau conducătorilor, majoritatea fiind în gărzile regilor. Ei participau la diferite misiuni și ca răsplată primeau teritorii pe care le conduceau. Fiecare nobil trebuia să aibă armata sa, resursele sale din care să o hrănească și să fie gata să intre în slujba regelui, atunci când i se cerea.”, afirmă Gabriel Iuga.

Ceea ce acesta afirmă despre rădăcinile sale și înaintașii săi nu sunt doar speculații și afirmații menite să îl poziționeze în societate ca o persoană provenită dintr-o familie de nobili, ci se bazează pe acte oficiale. Acestea au stat sub sigiliu, secretizate, timp de 100 de ani, la cererea regelui Carol, și care au fost desecretizate prin 2000. Ioan Mihaly de Apșa a ordonat toate actele vremii, respective diplome de împroprietărire într-o lucrare, „Diplome maramureșene din secolul al XIV și al XV-lea”, în 1900, lucrare pentru care a primit și premiul Academiei Române, dar aceasta nu a fost publică până acum câțiva ani, când verișorul lui Gabriel Iuga, Vasile Iuga, a decis să o reia și să o traducă, pentru buna cunoaștere a istoriei.

„Ioan Mihai de Apșa predă în anul 1900 o monografie uriașă, pentru care primește și un premiu al Academiei. Această mișcare este una dintre cele mai amplă mișcare în raport cu împărații și regii vestului, prin care familiile nobiliare din Maramureș și Oaș sunt folosite ca legionari. Originea noastră este legionară. Aici, în cartea asta, care cuprinde toate actele de împroprietărire a vremii, se arată ce famili, în ce domeniu a condus. Sunt peste 500 de diplome,s crise în latine, de curțile imperiale în care sunt recunoscute faptele legionare. În baza acestor fapte, a familiilor din toată Transilvania, până la Hunedoara, cartea este plină de originea familiilor nobiliare maramureșene, care s-au strămutat în întregime. Un nobil care sa dus în serviciul lui Matei Corvin, a plecat cu toată familia, și nu s-a mai întors, a rămas acolo, unde a primit teritorii. Numele sunt maghiarizate, multe dintre ele, pentru că oficialii maghiari ai vremii aveau o dificultate să scrie numele românești și a trebuit să le transforme mai pe înțelesul lor, de aceea și Ioan Mihai de Apșa este trecut cu numele de Mihaly. La fel și multe alte familii, dar numele nostru de Iuga nu prea au avut cum să îl transforme. Aceste diplome atestă faptul că oamenii din Maramureș și zona asta de Satu Mare, teritorii întinse, nu au fost niciodată conduși sau maghiarizați, ci au fost liberi, conduși de nobilii vremii. Familia mea a fost una dintre acestea”, mai povestește Gabriel Iuga.

După desigilarea actelor, în anul 2000, a durat câțiva ani buni ca Vasile Iuga să găsească resursele financiare pentru a putea să reediteze cartea care conține diplomele de împroprietărire a nobililor și să le traducă. Pentru efortul său el a fost și premiat în 2014 de Academia Română. Costurile financiare sunt și motivul pentru care acesta s-a oprit doar la volumul cu privire la familiile nobile din Maramureș și nu a continuat demersul pentru toate familiile nobile din Transilvania. Pe de altă parte, Gabriel Iuga afirmă că un astfel de demers ar crea mari disensiuni în comunitatea maghiară, care astfel i s-ar prezenta negru pe alb că nu a condus niciodată aceste meleaguri, ele fiind conduse cu ajutorul nobililor români, astfel că toate retrocedările care au loc către familii din Ungaria fiind doar falsuri.

„Noi, cei care ne-am regăsit ca urmași ai acestor familii nobile din Maramureș, am înființat o asociație, Ordo Draconis Maramorossiensis, o asociație care nu are de gând să revendice proprietățile strămoșilor, ci doar să prezinte adevărurile vremii, bazate pe acte, pe aceste diplome scrise de regii maghiari. Ce ne dorim noi este ca diferite clădiri, terenuri, bunuri să nu mai ajungă să fie retrocedate către persoane din Ungaria, pentru că ei nu au fost niciodată proprietari aici. Repet, aici oamenii nu au fost maghiarizați, decât ca și denumire în acte, dar locurile au fost ale familiilor nobile românești, cum o arată actele, încă de la 1200. Ce ne doare pe noi foarte tare este că unele locuri, cum e cetatea Bihariei, sunt lăsate să dispară. Cel mai probabil pentru aceea vom înainta o revendicare, pentru că acum în vechea cetate a Bihariei se joacă fotbal pe un teren și în rest se cultivă mălai, fiind călcată în picioare istoria noastră”, povestește bărbatul.

Gabriel Iuga și asociația din care face parte nu vizează să impună celorlalți aceste pagini de istorie și nici nu impun ca manualele de istorie să fie rescrise după aceste documente, dorința lor fiind ca cei care trebuie să o recunoască.

„Aceste scrieri nu sunt în piața comună, nu le găsești în librării, pentru că prezintă o altă istorie, o istorie grea. Există izvoare istorice de genul acesta pentru mai multe județe, dar editarea a 5.000-10.000 de exemplare costă în jur de 40.000-50.000 de euro. În momentul în care s-ar edita această carte, istoria s-ar rescrie”, continuă Gabriel Iuga.

Acesta speră că odată cu numirea lui Aurel Pop în fruntea Academiei Române, demersul lor să fie înlesnit, acesta având rădăcini nobile, la fel cum a avut și defunctul Ionel Vlad, care a fost înnobilat în 2014, atunci când a primit și blazon.

Comments

comments

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *