Povestea săptămânii – A vrut mereu să ajute oamenii și a fost nevoie să fie la un pas de moarte ca să afle cum

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Mama lui l-a vrut mereu preot pentru a fi în mijlocul oamenilor și pentru a le alina durerea, dar Tudor Gherman a ales să fie maseour, reușind să facă același lucru. Dar nu s-a trezit peste noapte maseour și a avut nevoie de o lecție de la viață pentru a învăța cum să îi ajute pe alții.

„Nu am fost un copil căruia să îi placă școala extrem de mult. Când am terminat școala generală am mers la profesională, de mecanic auto. Am învățat totuși bine și am fost primul din clasă în prima perioadă. După fiecare semestru mama mea era tot mai încântată că sunt elev bun, că dorea ca după profesională să mă duc la liceu și mai apoi să mă fac preot. Nu aveam de gând să îi îndeplinesc visul ei cu privire la mine și în ultimul an am trântit totul și n-am mai avut medii încurajatoare ca să mă înscriu la liceu”, își începe Tudor Gherman povestea.

După terminarea școlii profesionale a intrat rapid în viața reală, cea de tânăr care muncește pentru a se întreține și a tras destul de tare pentru a avea un venit, atât ca și curier cât și ca livrator de pizza mai târziu. A întâlnit apoi oportunitatea de a fi taximetrist și a crezut că astfel și-a rezolvat viața. Meseria nu era una grea, interacțiunea cu oamenii îi făcea plăcere iar banii veneau în cantități suficient de mari încât să îi ofere o viață liniștită.
Cu toate acestea Tudor își dorea să ajute oamenii, dar dorința lui era subminată de confortul financiar pe care îl avea, astfel că aceasta a trecut pe plan secund.

„Era taximetristi pe o mașină închiriată, îmi mergea bine, nu aveam de ce să mă plâng. Visam eu să fac un curs de asistent medical în Mallorca, acolo unde era mama mea, dar era prea scump la momentul acela și nu mă încânta ideea să îmi dau toți banii pentru un curs. Totul până când, în 2013, am avut un accident cu mașina, în timpul serviciului. M-am dat peste cap de câteva ori cu mașina. Nu a rămas decât fier vechi din ea, dar eu am scăpat cu bine. Atunci mi-am dat seama că doar să câștig bani dar fără să fac ceva și pentru alții nu e ok și nu mă face să fiu împlinit, așa că am și mers a doua zi după accident și mi-am plătit un curs de maseour. Mă atrăgea pe mine și am zis că e momentul să îl fac”, mai povestește Tudor.

Prima lui interacțiune cu această nouă meserie nu a fost una tocmai profitabilă. A avut un contract cu ștrandul din Satu Mare, acolo unde își oferea serviciile, dar odată cu încheierea sezonului veniturile sale au scăzut drastic.

„Am avut primul salon de masaj pe strada Avram Iancu, dar pentru că nu eram cunoscut, nu m-am promovat, pe perioada de toamnă – iarnă, din septembrie până în ianuarie, când am schimbat salonul, am fost nevoit să fac și taximetrie în paralel ca să mă pot întreține. Abia din 2016 din ianuarie m-am mutat la salon în Micro 17 și am început să lucrez la foc automat. Accidentul mi-a deschis ochii că trebuie să fac altceva, ceva prin care să pot să mă și întrețin, dar să și ofer o stare de bine altora. Am știut că e nevoie de sacrificii pentru acest lucru și de aceea nu am cedat atunci când nu aveam clienți”, mai povestește maseorul.

După ce a schimbat salonul și și-a promovat serviciile, salonul său de masaj a început să se umple, având câte 12 clienți pe zi. La această reușită și-a adus aportul atât seriozitatea lui cât și tehnicile de masaj pe care le aborda, diferite de ale altora pe piață.
„Am fost primul care a adus în Satu Mare masajul anticelulitic cu bețe de bambus, după un curs pe care l-am urmat la Rădăuți. Pe urmă au început și alții să îl practice, dar fără să aibă cunoștințe avansate despre ce înseamnă asta. Nu m-a deranjat, pentru că eu nu îmi privesc colegii de breaslă ca și concurență, eu chiar îi ajut cât pot. De exemplu, deși am învățat, eu nu fac reflexoterapie. La început nu mi s-a cerut și fără clienți pe acest segment nu am reușit să mă dezvolt, astfel că acum când îmi cere cineva reflexoterapie îi trimit la alții, care știu că fac de mult timp și au experiență. Vreau ca omul care are nevoie de acest tip de masaj să primească ce are nevoie, nu doar să fac eu bani de pe spatele lui”, mai povestește Tudor.

Cu fiecare sezon care trece, tânărul maseor în vârstă de 30 de ani, aduce câte ceva nou în salonul său. Pentru că ziua nu îi permite să primească mai mult de 12 clienți, pentru a nu stagna, Tudor își diversifică serviciile, cel mai recent dintre acestea fiind împachetările la cald, pe care le prestează din această iarnă.

„Domeniul acesta al masajului nu este încă complet acceptat de comunitatea. Cea mai mare problemă a mea sunt soții doamnelor care își doresc un abonament la masaj, fie de relaxare, anticelulitic sau împachetări, dar ei se opun, pentru că consideră ceva ce depășește moralitatea ca cineva să le vadă în lenjerie și să le atingă. Ei nu înțeleg că este asemenea unui act medical o procedură de masaj și sunt multe care renunță pentru a nu avea probleme acasă, cu soții”, își spune oful maseorul.

Tudor își dorește ca pe viitor cât mai multă lume să descopere beneficiile masajului, chiar dacă nu vor devenii clienții lui, pentru că el consideră că un masaj este un mod de a oferi atenție corpului și psihicului tău, sperând ca lumea să înțeleagă că este o procedură preventivă și nu una care să îndrepte anumite probleme de sănătate.

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *