Povestea grecului stabilit la Satu Mare, care iubește România mai mult ca majoritatea românilor. Pornește o afacere de lux ca să poată ajuta copiii bolnavi de cancer

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Când îl vezi, la prima vedere, ai spune despre grecul Petros Petrakas că este un bunic simpatic, care se menține în formă, dar când îl cunoști mai bine îți dai seama că este un bărbat mai plin de energie decât mulți tineri de 20 de ani din ziua de astăzi, mai plin de viață și de dorință de a lăsa ceva în urma sa.

Are o dorință de viață și un optimism pe care rar în întâlnești, toate revărsate din experiența de viață pe care o acumulat-o.

Din 2016 s-a stabilit în Satu Mare, locul despre care spune că sufletul său îl consideră acasă, deși a locuit până acum în mai multe țări de pe trei continente. Petros s-a născut în Zimbawe, Africa, acolo unde părinții săi au început o viață nouă după ce familiile lor din Creta din care proveneau nu le permitea să se căsătorească.

„Eu m-am născut în Africa, unde am și urmat școala, până la sfârșitul liceului. Am fost educat în sistem britanic în Zimbabwe dar împreună cu familia, am fost nevoiți să plecăm de acolo din cauza persecutării albilor din zonă, a terorismului și a pericolului la care eram supuși zi ce zi, astfel că la 20 de ani am ajuns înapoi în patria părinților mei, în Grecia, în Afina. Eram tânăr și plin de energie și am început să îmi caut locul, am fost în marină, am fost în Statele Unite dar până la urmă m-am întors în Grecia”, afirmă Petros.

S-a căsătorit și și-a întemeiat o familie frumoasă, cu trei copii, având o viață prosperă în Edpsos – Evia, acolo unde a dezvoltat pensiunea pe care o avea soția lui, transformându-o într-un hotel de lux, unde se tratau pensionarii din Grecia.

Lucrurile s-au schimbat, iar după ce copiii au crescut, fiecare și-a urmat propriul drum . Petros și-a cedat partea sa din afacere către copii, și s-a mutat înapoi la părinți, în Afins, acolo unde a avut primul impact cu românii, șeful său fiind un român. Totul a durat puțin timp, pentru că criza economică l-a împis să părăsească Grecia.

„Nu am făcut mult timp asta pentru că în Grecia a venit criza și lucrurile nu mai mergeau. Pur și simplu pierdusem totul. Am primit de la tatăl meu un bilet de avion și 200 de euro și m-a sfătuit să plec să îmi fac un rost în altă parte. Aveam 49 de ani și 200 de euro în buzunar, deci nu mă aștepta o viață ușoară”, mai povestește Petros.

A ajuns în Olanda, în căutarea unui loc de muncă, dar în fabrici  nu era primit.  S-a lovit pentru a doua oară în viața sa de discriminare, pentru că el, ca și grec, nu era primit în comunitățile de polonezi și turci din fabrici, motiv pentru care după doar câteva luni a ajuns în Suedia, la un job găsit pe internet.

„Am avut la doamna Cristina, într-un sat de munte, în Suedia, ca îngrijitor. Nu am stat numai două luni acolo, pentru că simțeam că mă atașez de copii și nu îmi doream asta. A decedat soțul doamnei și am decis să plec la Londra pentru a-mi căuta un rost și pentru a o lua din nou de la zero. Acolo e o altă poveste întreagă, am stat la un hostel până am rămas fără bani. Mă simțeam exclus de peste tot iar când am rămas fără bani am stat o noapte întreagă în ploaie și am plâns și m-am rugat să primesc un semn de la Dumnezeu”, mai afirmă grecul.

Pașii i-au fost călăuziți spre o biserică grecească, care i-a dat de mâncare, haine și niște bani, cât să ajungă la o comunitate de greci unde a fost găzduit câteva luni până și-a găsit de lucru.

„Nu aveam eu nu știu ce bani, puțini, ce îi primisem de la biserică. De ei mi-am luat un costum de la un second hand, un magazin de caritate era. Și așa îmbrăcat am mers la un interviu și am și obținut un post de recepționer la un bloc cu oameni de toate naționalitățile, eu le dădeam corespondența, cheile. Dar cum îmi plăcea să fac ceva și fizic, cu mâinile, tot reparam una alta pe la oameni prin case, ba schimbam un bec, ba o clanță. Până într-o zi când am avut un accident de muncă, am picat de pe scară și am suferit o leziune la coloană și de atunci doctorii nu m-au mai lăsat să muncesc”, mai povestește Petros.

A stat pe ajutorul primit în urma accidentului de muncă, dar lipsa de ocupație l-a făcut să resimtă o decădere psihică severă, cu episoade de gânduri suicidale. Atunci și-a amintit de România, pe care o vizitase într-un concediu în perioada în care lucra ca recepționer, și a mai făcut câteva vizite pentru a uita de problemele din Londra. În 2016, după multe drumuri de Satu Mare – Londra, și-a luat un apartament în Satu Mare și l-a adus și pe tatăl său aici.

„L-am adus și pe tata să stea cu mine, pentru că aici m-am simțit cel mai acasă din toate locurile unde am fost în lume, de când locuiam în Zimbabwe. La început am trăit amândoi din pensia lui de câteva sute de euro, și a mea la fel. Nici nu vă puteți da seama cât de bine mă simt în România, cât de mult îmi place, mai mult decât în orice altă țară din Europa în care am fost. Căldura oamenilor e cu totul una specială, aici nu mă simt străin pe stradă cum mă simțeam în Londra, de aceea am ales pentru ultima parte a vieții mele să stau la Satu Mare. M-am îndrăgostit de mâncarea românească, am avut 75 de kg când am ajuns în România iar acum am peste 90, deci vă puteți da seama cât de mult îmi place”, povestește grecul.

La doi ani de la stabilirea aici s-a decis să deschidă și o afacere, o franciză de ceasuri exclusiviste, produse în Germania, pentru care are exclusivitate în toată România. Pentru început a deschis un showroom în Ankora, pe strada Iuliu Maniu, dorind să extindă afacerea și în alte județe, îndeosebi din Transilvania.

„O afacere cu ceasuri de lux, dar totuși accesibile românilor. Sunt ceasuri destul de scumpe, dar sunt sigur că vor fi cu priză la publicul român, pentru că aici lucrurile sunt în dezvoltare. Ceasurile pe care le voi distribui în toată România de la Satu Mare sunt cu curea de lemn, foarte ușoare, dar totuși cu un mecanism extraordinar, elvețian. Afacerea nu o fac pentru că nu am din ce trăi, ci pentru că din profitul acestei afaceri doresc să întorc comunității cea mai mare parte din bani. Mă simt dator față de acest oraș, față de această comunitate care m-a primit, și vreau ca din banii ce îi voi face cu această afacere să ajut în primul rând copiii bolnavi, de cancer și orice alte boli”, povestește grecul care se simte deja român.

Petros dorește ca povestea sa de viață să fie o lecție pentru cei mai tineri, aceea că viața trebuie trăită, dar trebuie trăită cu responsabilitate și cu gândul că în măsura în care primești ceva de la viață, trebuie să oferi și înapoi.

Cei care își doresc un ceas de calitate, cu stil, modern și ușor datorită curelei de lemn, pot urmări pagina de Facebook a Holzkern România

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *