Povestea celei mai mari plantații de lavandă din județul Satu Mare – Doi soți au renunțat la birourile călduțe pentru a munci în câmp, la sapă și pe tractor

0
16640
Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Răzvan și Arabela Ghiorghioi sunt exemplu tinerilor care au curajul să își asume schimbări în viață și să renunțe la confortul pe care și l-au creat pentru a încerca ceva nou, cu speranța sp realizeze ceva de care să fie mândri mai târziu.

Răzvan, 34 de ani, avea până nu de mult un post călduț de conducere într-o societate farmaceutică, iar Arabela – 36 de ani, cu o experiență anterioară de aproape 10 ani în domeniul bancar și doi la Camera de comerț. La un moment dat s-au hotărât că, deși le plac locurile actuale de muncă, ele nu mai aduc nici o provocare și sunt dispuși să lase totul în urmă pentru a încerca ceva nou.

„De trei ani de zile am început cu lavanda, am înființat cultura și pentru o perioadă am mers cu joburile în paralel, până ne-am dat seama că nu poți să faci două lucruri deodată, dacă vrei să le faci bine.”, afirmă Răzvan
„Dacă vrei sa faci un lucru bun, trebuie să te dedici 100%, așa că am decis de anul trecut să ne detasăm de ceea ce făceam înainte și să ne axăm bussinesului nostru”, afirmă Arabela.

Cei doi au început cu o cultură pe două hectare, după multe vizite la alte culturi de lavadă din țară. A fost nevoie să muncească în paralele la locurile de muncă și la câmpul de lavandă în primii doi ani pentru a susține financiar cultura, pentru că toată a fost înființată din fonduri proprii.

„Teoretic, cartea spune că în al treilea an tu ești pe profit. Noi suntem anul trei și noi am reușit oarecum să forțăm lucrurile pentru că din anul doi am reușit să producem ulei esențial de lavandă și apă florală, deci să scoatem produsul finit. În mor normal să facem lucrul acesta doar din anul trei și să vedem dacă e o investiție care merită. Noi suntem mulțumiți de această afacere. ”, afirmă Arabela.

Planurile celor doi, care acum au ca singură sursă de venit plantația de lavandă, este de a face din aceasta o afacere de mari proporții, de aceea se pregătesc ca din această toamnă să mărească suprafața plantată, ținta finală fiind de 11 hectare, ca mai apoi să își creeze propria linie de procesare a lavandei pentru a obține apa de lavandă și ulei esențial.

„Dorim să ne mărim suprafața undeva la 11 hectare, aici e plus valoarea pe care dorim să o aducem. Acesta e țelul, pentru că nu poți să valorifici un produs dacă ai o suprafață mică, asta dacă vrei o afacere și nu doar un hobby care să îți aducă un venit suplimentar. ” își exprimă Răzvan dorința și totodată planurile de dezvoltare a afacerii.

„Sunt mulți care merg în târguri și fac diverse produse, creme, săpunuri, sau fac produse gastronomice, sau să te adresezi florăriilor. Noi de la început ne-am setat să mergem pe produs finit, să avem plus valoare, de aia am și mers pe soiul Sevastopolis de lavandă, pentru că e special pentru ulei. Mai târziu ne dorim să ne adresăm și pieței externe iar pentru asta e nevoie de produs finit”, povestește Arabela.

Drumul celor doi în acești doi ani, în agricultură, nu a fost ușor, lovindu-se de diferite probleme, în special când a venit vorba de mână de muncă, astfel că socotelile lor de acasă nu s-au potrivit cu cele din câmp, astfel că după ce și-au cheltuit economiile pentru înființarea plantației, s-au văzut nevoiți să se tehnologizeze, chiar dacă suprafața nu o cerea deocamdată.

„Cel mai greu a fost cu oamenii, cu mâna de lucru. Trebuie căutați, trebuie mers după ei acasă ca să îi aduci la muncă, trebuie duși înapoi, le trebuie bani, le trebuie țigări. Ajungeam la un cost de 100 de lei pe zi cu un muncitor. Iar ca să poți să te ocupi doar de un hectar așa cum trebuie, ai nevoie de minim 10 oameni. Iar noi la două hectare, aveam nevoie de 20 de oameni, și cost mare și greu de găsit. Unde mai pui că era vorba că e nevoie doar de o sapă – două pe an în plantație, dar realitatea e alta, că la câteva zile după o sapă, dacă plouă, imediat e iar de săpat, deci am ajuns să săpăm și o dată la trei săptămâni, ceea ce presupunea bani mulți pentru noi. Și mai aveam problema și cu calitatea muncii, că era plin între rânduri de lavandă tăiată de cei care munceau. Așa am zis că facem un efort și ne tehnologizăm, ca să nu mai depindem de oamenii aduși la muncă cu ziua și la urma urmei am făcut așa și o economie, că utilajul se amortizează destul de repede din banii pe care îi dădeam la zilieri. Acum eu sunt tractoristul la mine pe plantație”, povestește Răzvan.

Ca să poată să facă un ciclu închis în această afacere, de la pepinieră, plantație, prelucrare, îmbuteliere și desfacere, cei doi se pregătesc să depune un proiect cu fonduri europene.

„Încă nu avem distileria, distilăm într-o distilerie artizanală în Sălaj deocamdată. Vrem să avem distileria noastră, vrem chiar să găsim alți cultivatori mari și astfel să putem ieși pe piața externă. Cererea este încă mai mare decât oferta. Eu vreau să exploatez cultura de lavandă la maxim, de la pepineră până la desfacere. ”, afirmă Răzvan.

„Lumea e destul de reticentă la proiecte, nu mulți sutn deschiși pentru că e multă muncă pe partea de hârtii. Noi suntem deschiși și ne-am orientat să facem un circuit închis”, povestește Arabela.

Pentru Răzvan schimbarea de la un post la un birou la cel de pe tractor nu a fost un șoc foarte mare, fiind un iubitor al provocătorilor. În schimb soția sa încă mai are gânduri de a renunța, având mereu pregătit un plan de rezervă de a se întoarce în domeniul bancar, dar rămâne totuși încrezătoare în plantația ei de lavandă.

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Comments

comments

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *