Apicultorii sătmăreni vând mierea la export și intermediari, pentru că sătmărenii preferă produsele artificiale din supermarket. Greutățile apicultorilor

0
333
Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Pe Ionică Ghiran îl cunoaște fiecare comerciant din Piața Mare din Satu Mare, chiar și mulți dintre sătmărenii care trec prin acest loc pentru cumpărături uzuale. Lumea îl salută și îl întreabă de sănătate, în timp ce el se uită în gol după clienți sau povestește cu colegii de la tarabele din jur.

Atunci când nu este la piață, Ionică Ghiran e în satul Unimăt din comuna Acâș, acolo unde are 270 de familii de albine de care are grijă, pentru că îi asigura traiul de zi cu zi.

„De minim 3 ori pe săptămână mă duc acolo să verific stupii, să verific albinele, să văd dacă le lipsește ceva dacă nu e vremea ok. Nu e o muncă în care să zici că acuma mergi în concediu și două săptămâni nu te gândești la afacerea de acasă, pentru că o poți închide sau pune pe pauză. O afacere cu albine nu o poți trimite în concediu, nici măcar iarna, că atunci ai de reparat rame, ai de completat, ai de stors, ai alte lucruri de făcut, chiar dacă nu le faci afară să te vadă lumea”, afirmă Ionică Ghiran.

Apicultorul a început în acest domeniu în urmă cu aproximativ 20 de ani, după ce apicultorul pentru care vindea miere i-a dat cadou o familie de albine. Și-a mai cumpărat încă trei din economiile proprii și așa a început munca pe cont propriu. În timp familiile s-au înmulțit și în prezent are 270 de familii.

„270 de familii nu sunt nici multe nici puține, nu te îmbogățești din munca cu 270 de familii, dar nici nu mori de foame. Îți asigură un venit de bun simț, dacă ești și tu destul de descurcăreț să ai cui să dai mierea și să nu o vinzi prea ieftin doar ca să scapi de ea. Sunt și apicultori cu 400 de familii la noi în județ, dar am cunoscut și apicultori cu 800 de familii în Bihor. Deja la 800 de familii, dacă ai unde să vinzi mierea, e afacere bună. Dar e muncă foarte multă, nu e așa cum zic mulți că duci albinele în pădure sau în câmp, iei mierea și o vinzi”, afirmă Ionică Ghiran.


Anul acesta a fost unul care a început de prost pentru apicultori, după ce la rapiță nu a fost producție prea bună din cauza înghețului din zonă, iar acum, floarea soarelui nu este deloc productivă din punct de vedere al nectarului.

„După rapiță dacă nu stimulam albinle, să le dau zahăr, ca să aibă din ce trăi, nu aveam albine culegătoare pentru salcâm, că familiile ar fi fost decimate. Acum la floarea soarelui din ce observăm mai mulți apicultori, treaba stă foarte prost. Nu are floarea nectar, nu are din ce să se hrănească albina și din ce să producă mierea. Au mai fost ani ca acesta la floarea soarelui, că toată lumea ia acum semințele tratate, pregătite, stimulate pentru producție, stropipe cu chimicale, nimeni nu știe ce, și noi nu avem de unde să producem miere”, mai afirmă apicultorul.

Terenurile pe care apicultorii își duc familiile de albine sunt o nouă problemă, pentru că nu mai există la fel de multe terenuri cultivate ca în trecut, iar apicultorii se văd nevoiți să se încalece pe suprafețe mai mici.

„Pe un hectar pot culege aproximativ patru hai fie și șașe familii de albine. Eu am terenurile și zonele unde merg de ani de zile, îi sun pe proprietari înainte și le zic „Vezi că merg cu albinele la marginea terenului tău”, dar problema e că vin alții, care nu anunță, își pun albinele pe un teren viran la 1-2 km și atunci ne-am încălecat. O albină parcurge și 8 kilometri pentru a culege polen, deci automat ajung albinele lor și pe parcelele pentru care eu am vorbit să am permisiune”, își spune oful Ionică Ghiran.

Desfacerea este o altă problemă a apicultorilor. Ideea unei cooperative îi încântă pe toți, dar nimeni nu se implică activ și nu lasă din timpul dedicat albinelor pentru a-l dedica bunului mers al unei cooperative, o astfel de inițiativă existând acum câțiva ani. În aceste condiții fiecare apicultor vinde mierea unde poate, fiind cu toții concurenți între ei și în același timp făcându-li-se concurență de către supermarketuri, care profită de lipsa de cunoștințe ale oamenilor și de situația lor financiară.

„ La piață nu prea merită să stai cu mierea. Vine lumea și zice că e scump. Păi e mai scump ca la supermarket, că aici e totul natural, așa cum îl iau din stup și îl storc. Dacă te uiți pe etichetă la mierea din comerț, găsești glucoză industrială și cine știe câte alte ingrediente. Dar e mai ieftină și lumea la asta se uită prima dată sau chiar singurul lucru la care se uită. Mai vine câte unul și zice că mierea mea nu e naturală, că s-a cristalizat. Păi de aici îți dai seama că e miere naturală, o miere polifloră se cristalizează în câteva zile iar o miere de salcâm în aproximativ o lună de zile. Aceea e o miere naturală și sănătoasă, în care lingura stă dreapta”, explică apicultorul.

De la an la an, prețul mierii diferă, anul acesta oferta pentru mierea plifloră fiind de 8 lei kilogramul la en-gros, ofertă care nu îi încântă pe apicultori. În schimb apicultorul Ionică a prins un preț bun, zice el, pentru mierea de salcâm, pe care a dat-o la un intermediar pentru 19 lei kilogramul. Produsele conexe, precum propolisul, fagurii, tinctura de propolis mai completează veniturile apicultorilor.

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Comments

comments

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Sigur nu esti Robot, dar trebuie sa ne asiguram :) *