Povestea dirijorului Mircea Câcu, omul care a transformat copiii aduși de la coada vacii în adevărați artiști

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Oricine a participat cel puțin la o sărbătoare câmpenească în județul Satu Mare, dar și în alte județe din țară, nu are cum să nu îl recunoască pe dirijorul Mircea Câcu, cel care deschide, împreună cu elevii săi, orice eveniment, cu „surle și trâmbițe”, atât la propriu, cât și la figurat, pentru că Mircea Câcu conduce fanfarele.

În prezent are 64 de ani și conduce fanfare de 40 de ani, prima dintre acestea fiind o fanfară a unei biserici baptiste, pe care, prinvindu-o retrospectiv, o vede ca un testament de la mama sa, care l-a împins de la spate să facă acest lucru.

„ Eu am vrut să fiu artist, nu profesor, nu consideram că sunt bun să îi învăț pe alții. Am studiat trompeta încă din școala generală și mai apoi, după patru încercări, am intrat și la conservator. L-am absolvit și m-am întors în Satu Mare, dar o problemă la dinți m-a făcut să nu pot să devin artist, iar mama m-a rugat să înființez o fanfară la biserica baptistă. Nu voiam, nu aveam nici un talent să îi învăt pe alții despre așa ceva, despre instrumente. La primele repetiții cu ei eram puțin mai bun ca elevii, dar ei nu știau asta. Am studiat mult de unul singur și celelalte instrumente, pentru că eu știam doar trompetă, în rest nici un instrument, dar am fost nevoit să le învăț ca să pot să îi învăț mai apoi pe alții”, își amintește dirijorul despre prima sa experiență de dirijor de fanfară.

Fanfara bisericii a funcționat și din vorbă în vorbă, despre activitatea sa a auzit și Forumul Democrat German din comuna Beltiug, care l-a abordat pentru a înființa o fanfară în localitate. Nu a vrut să dea curs invitației, dar după câteva discuții a acceptat și de atunci conduce una din cele mai performante fanfare din țară.

„ M-au chemat cei de la Forumul Democrat German din Beltiug să le înființez o fanfară, că ei au o tradiție în așa ceva, că le place, că au nevoie de un om să pună totul pe picioare. Eu le-am zis :„Două chestiuni sunt necesare – să ai cu ce și să ai cu cine”. Aveau ei ceva instrumente, puține de tot și foarte stricate. I-am ajutat să își cumpere instrumente, le-am vândut instrumentele de la Unio, unde lucram eu. Le-au dus la reparat și după un an de zile m-au sunat că sunt gata să înceapă. În primele zile s-au adunat câțiva copii, nu aveau nici o treabă cu muzica, nu știau nimic de instrumente, de citit partituri nici nu poate fi vorba. Apoi încet încet s-au tot strâns, au venit câte unu, altul și am strâns de o fanfară”, afirmă Mircea Câcu.

Anul viitor se împlinesc 20 de ani de la înființarea fanfarei din Beltiug iar Mircea Câcu își dorește să îi adune la un loc pe toți foștii fanfariști și să organizeze un concert aniversar, cu toți cei aproximativ 200 de fanfariști din Beltiug care i-au trecut prin mână.
După Beltiug, au venit alte cereri de la diverse primării din județ pentru a se înființa fanfare, printre care în Căpleni, Petrești și Turulung. În decursul anilor unele le-a predat fiului său să le conducă, iar altele au renunțat la serviciile sale. În prezent se mai ocupă de cea de la Beltiug, unde lucrează după ideea propriului exemplu.

„ Nu e ușoară munca cu copiii. În primul rând că trebuie să iau totul de la zero cu ei, cei mai mulți vin direct de la coada vacii, nu știu să citească o notă de pe partitură. Cam trei ani e de muncă cu un elev ca să poată cânta agreabil la un instrument, și de vreo cinci ca să fie la un nivel bun. Mai apoi e greu cu ei pentru că sunt mulți și trebuie să ști să îi educi. Eu merg la propriul exemplu, le-am zis că nu m-au văzut niciodată beat la repetiții, fumând la repetiții, nu m-au văzut să întârziu la repetiții. La început a fost mai greu, acum știu cu toții să respecte aceste reguși. Mai e greu să îi ți motivați, pentru asta mă orientez mereu să fiu în pas cu moda și cu plăcerile lor, astfel că pun multe piese moderne pe partituri de fanfară”, mai afirmă Mircea Câcu.

În total peste 400 de persoane au trecut pe sub bagheta dirijorului în cei peste 20 de ani de activitate, iar poveștile despre copiii aduși din sărăcie și îndrumați spre o carieră în muzică sunt nenumărate. 20 din acești tineri au absolvit conservatorul, fie în Cluj, Debrecen sau Budapesta, iar alții sunt încă pe băncile facultății.

„ Am 20 de copii absolvenți de conservator. La Căpleni directorul Căminului Cultural tot venea să îmi dechidă sala să fac repetiții. Într-o zi nu a putut și l-a trimis pe fiul lui să îmi deschidă. Băiatul era centru înaintaș la echipa de fotbal din comună. Ăla s-a tot uitat ce fac și la un moment dat l-a rugat pe taică-su să mă roage să îl iau și pe el. L-am instruit pe copil la tubă și i-a plăcut așa mult că venea la repetiții și nu mai mergea la fotbal. M-am trezit și cu antrenorul lui acolo, a venit să îl ia la fotbal și nu a mai vrut să meargă. A terminat conservatorul de la Budapeste anul acesta, băiatul acela, Roli, care atunci când a venit la mine nu știa nimic de muzică. Și fratele lui mai mic e acuma la conservatorul de la Debrecen, la trompetă”, retrăiește cu drag aceste amintiri Mircea Câcu.

În fiecare an fanfariștii au parte de tabere, de turnee și de reprezentanții în afara granitelor, acolo unde sunt foarte apreciați. Banii pe care îi câștigă, puțini câți sunt, sunt folosiți în funcție de dorințele fanfariștilor, votându-se de fiecare dată pentru modul în care aceștia să se cheltuie. Tot la vot se supune și primirea unui nou membru îm fanfară, trecerea acestuia de la grupa de copii la cea de profesioniști, dirijorul având doar un vot, restul aparținându-le celor cu vechime în fanfară.

Ne puteți ajuta cu un share, un like sau să ne trimiteți știri pe WhatsApp!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *