Din păcate în România funcționează perfect vorba „Sluga nu te face om”, iar asta din două motive. Unul este că mulți dintre patroni încă nu au învățat să fie lideri și au rămas tot niște dictatori cu imperativul în sânge care își consideră angajații sclavi. Pe de altă parte, mulți angajați sunt interesați doar de cum să își rotunjească veniturile și nu de cum să își facă treaba cât mai bine. La urma urmei, bine sau rău, indiferent cum muncește, salariul e sigur și vine, așa că singura grijă rămasă este de cum să își rotunjească veniturile. Asta și pentru că sistemul de plată în funcție de vânzări nu prinde încă în România prea mult, cu excepția multinaționalelor cu activitate de vânzări intensă. Astfel că acest material e despre angajați.

Am vorbit cu câțiva patroni de restaurante din centrul municipiului Satu Mare despre cum și-au prins angajații că îi fură. Din motive lesne de înțeles, vom păstra identitatea acestora ascunsă.

Un proprietar de restaurant afirmă că și-a prins bucătarul aruncând carne bună în saci de gunoi, la ghenă, pe care urma să o preia mai târziu.

„M-a sunat o angajată să îmi spună că a văzut un sac de gunoi de al nostru într-o altă ghenă din curtea comună pe care o avem. I-am spus să se uite în el să vadă ce e, pentru că nu aruncam niciodată mizerie la alții. Când mi-a zis că este carne proaspătă în sac nu am vrut să cred, am pus-o să îmi filmeze. Am descoperit rapid că unul din bucătari era vinovat. L-am dat afară pe loc, nu a comentat nimic, că altfel chemam poliția”, afirmă proprietarul unui restaurant.

Într-un alt restaurant, o altă poveste. Punctul comun între acestea este faptul că angajații nu se temeau de camere de luat vederi din clădire.

„ Am descoperit că ospătarul dădea retur la marfa care iesea din bucătărie, la câteva preparate pe zi. Am înțeles rapid ce făcea, după ce l-am urmărit. Introducea comanda în calculator, de obicei când era masă mai mare, se înregistra și la bucătărie și când cerea clientul nota, scotea doar bonul de la program, nu scotea bonul fiscal. După care dădea retur la un fel de mâncare pe motiv că s-a răzgândit clientul sau nu i-a plăcut, și abia pe urmă scotea bonul fiscal. Banii pentru mâncarea pe care a dat retur îi intra lui în buzunar. La fluxul de clienți existenți nu am putut fii atent la fiecare ospătar și nici nu se simțea pe stocuri ceea ce făcea el. ”, afirmă un alt patron de resturant.

Situația este similară și într-o a treia locație unde patronul este mereu cu ochii în patru pe personal:

„Eu trebuie să vin să deschis, eu închid și stau aici toată ziua cu ei. Altfel, repede scot ceva afară fără să marcheze. Pe sub nasul meu au încercat unii să ducă mâncare la masă fără să o treacă prin sistem ca să ia banii și să îi bage în buzunar”,afirmă un al treilea proprietar de restaurant.