Dacă în prima zi am fost conduși și de puțină adrenalină, în a doua zi trebuie să recunoaștem că am simțit oboseala dată de confortul Daciei. Am ajuns la Frankfurt pe Main la ora 19:00 și simțeam oboseala ca după o zi de alergat.

Ziua 2 din expediția noastră a fost mai interesantă ca prima pentru că ne-am întâlnit pe drumuri cu români care ne salutau și asta cred că e marele câștig al acestui trip. Plăcerea oamenilor de a vedea bătrâna Dacie mergând cot la cot cu 130km/h lângă Mercedes și BMW.

Am mers mult prin pădurile Germaniei unde simțeam că ceva lipsește. Parcă era totul prea ușor. Nu animale pe drum, nu gropi, rar câte o mașină să vină din față. În schimb multe utilaje agricole și oameni în drumeții. Am ajuns într-un parc de golf și din greseală era să intrăm pe un drum pentru mașinuțele alea mici de golf. Aproape din greșeală :)).

Ne-am oprit în parcări și vreo doi camionangii ne-au făcut poze și ne-au felicitat. Apropo, dacă văd postul ăsta,  vrem și noi pozele. Ne-am oprit să mâncăm și am cerut frumos și noi puțin sos de ciuperci. Am primit atât de mult că săturam o cazarmă întreagă. Cred că o văzut pe hanoracul meu România și o zis că suntem fomiști… și avea dreptate, că l-am mâncat pe tot :))).

Mașina a mers perfect, doar că după câteva sute de km parcă se aude ceva la toba intermediară dar nimic grav. Trage și merge cu 130km/h lejer chiar și 157km/h (la deal în jos). Conducem câte 3 ore fiecare că Claudiu nu vrea să conducă. Azi vom conduce 5 ore până în Amsterdam unde vrem să mergem să descoperim frumusețile orașului. Vom face un live de acolo.

Am alimentat ieri de 3 ori tot timpul când aveam jumătate de rezervor. Seara am ajuns la Frankfurt pe Main unde, după ce ne-am cazat, am zis să ieșim în oraș. Plimbarea a fost scurtă dar una de impact. Pe lângă frumusețea luminilor și a clădirilor ca în New York, orasul este plin de oameni ai străzii, oameni care dorm în față la Deichman sau alte magazine cu nume. Toată lumea bea bere pe stradă și sunt mulți care caută în tomberoane. Aseară mă gândeam cât de frumos e defapt Satu Mare, Cluj, București, Suceava sau Constanța. Mi-am întărit ideea de patriotism și cea prin care am zis tot timpul că noi nu prețuim destul liniștea care o avem în țară. Ne-am simțit puțin nesiguri și a fost prima dată în câteva luni când mi-am verificat de câteva zeci de ori buzunarele. Deci, haideți să ne iubim țara mai mult, mașina, istoria mai ales, oamenii și liniștea pe care noi încă o avem. Toți sunt oameni și oamenii străzii și imigranții din lumea arabă. Îi respectăm pe toți la fel cum o facem între noi dar, haideți să avem urmele noastre de suspiciune în așa mediu ca cel din Frankfurt. Avem o țară frumoasă, am uitat să o iubim…

Ne auzim pe seară live din Amsterdam!