Sabrina Matei este persoana care a fost admisă de pe primul loc în acest an la Institutul Național al Magistraturii. Ea a absolvit Facultatea de Drept din cadrul UBB Cluj și a susținut pentru prima dată acest examen, obținând cea ma mare notă, 9,213.

Reporterii ObiectivSm au contactat-o pentru a afla mai multe detalii despre cât de dificila fost acest examen și ce a însemnat pregătirea pentru el.

Cum ai primit vestea ca ai obținut cea mai mare nota la concursul de admitere la INM?

A fost o surpriză fiindcă acest concurs se desfăşoară în mai multe etape, iar clasamentul suferă fluctuaţii după fiecare probă. Se pot schimba multe pe parcursul concursului; interviul este proba care decide clasamentul final, deşi ponderea notei de la interviu este de 25% din nota finală. Am fost precaută înainte de interviu fiindcă era o experienţă nouă, pe care nu puteam să o raportez la nicio altă situaţie cunoscută. Am identificat multe variabile care puteau influenţa nota de la interviu şi de aceea am preferat să mă pregătesc ca pentru orice altă probă din concurs. Am dorit să rămân detaşată de rezultat până la finalul concursului, fiindcă am considerat că un entuziasm exagerat după notele de la primele două probe mi-ar fi influenţat performanţa. Rezultatul final a fost neaşteptat. După primele două probe am prevăzut un rezultat bun datorită ponderii de 75% a etapei eliminatorii. Cu toate acestea, interviul are de asemenea un caracter eliminatoriu dacă se obţine o notă mai mică de 7. Am fost copleşită când am primit lista cu rezultatele şi am simţit o mare recunoştinţă faţă de Dumnezeu, faţă de părinţii mei şi faţă de toate persoanele care m-au sprijinit.

Ce a însemnat pregătirea ta pentru acest concurs?

Acest concurs poate fi descries cel mai bine ca un proces. Un proces lung, dificil dar şi frumos, care mi-a oferit o multitudine de experienţe prin care am ajuns să îmi cunosc mai bine personalitatea, să cunosc modul de funcţionare a minţii mele pentru a-mi pune la punct o strategie eficientă, care să mă susţină, să îmi autoalimenteze motivaţia. Cred că una din cele mai bune investiţii pe care le-am făcut pe parcursul pregătirii a fost strategia de lucru. Mă refer la mai mult decât un simplu plan de acţiune. Pentru mine acest examen a fost asociat mental cu un război. Un război în care adversarii nu sunt externi, ci sunt acele tendinţe umane care ne fac uneorisă ne auto sabotăm. Astfel, un aspect al strategiei a fost să mă cunosc cât mai bine, să-mi cunosc în special slăbiciunile, acele tendinţe care ne pot determina să facem ceva ce ne place, dar care nu ne duce mai aproape de ţelul nostru. Am învăţat să am compasiune faţă de propria persoană pentru a nu ajunge la blocaje sau la stări emoţionale intense. Un alt aspect al strategiei a fost planul de acţiune care a presupus segmentarea materiei pe unităţi de timp, autoevaluări, recapitulări. Aici îşi spune cuvântul stilul propriu de învăţare. Am învăţat să renunţ la unele metode care funcţionează dar care pretend mai mult timp pentru a le schimba cu altele mai eficiente. Am testat destul de mult pe parcursul pregătirii şi am adaptat metodele în funcţie de tipul materiei.

Erai dispusa sa repeți de mai multe ori examenul dacă nu l-ai fi promovat acum? Bănuiesc ca e prima incercare

Este prima încercare şi da, eram dispusă să încerc din nou dacă nu aş fi reuşit acum. La începutul anului 4 aveam foarte multe idei despre cum aveam să procedez şi simţeam confortul timpului. Bineînţeles că volumul de materie din anul 4, precum şi redactarea lucrării de licenţă au pretins parte din acel timp, astfel că lunile au trecut rapid. Apoi, la finalul anului 4 am susţinut examenul de licenţă după ultima sesiune de examene. Oboseala era deja destul de mare pe atunci. Am mai avut aproximativ 2 luni pentru a continua strict cu pregătirea pentru INM. În aceste condiţii este normal să ne gândim la posibilitatea unui insucces. Atitudinea mea faţă de eşec este una duală, poate din exterior contradictorie: pe de-o parte, eşecul nu era o opţiune, dar pe de altă parte era un rezultat perfect acceptabil.

Cat de dificil consideri ca a fost și de ce crezi ca alți colegi și persoane care l-au susținut nu l-au luat?

Ştiam că va fi dificil. Este unul din concursurile lumii juridice despre care auzim încă din anul întâi. A fost chia rmai dificil decât am preconizat datorită celor menţionate anterior. Oboseala şi-a spus cuvântul în perioada de dinaintei primei probe, cea care testează cunoştinţele juridice. Fiecare probă e solicitantă în felul ei şi cu cât trece timpul cu atât se simte mai mult nevoia de a lua o pauză. Legat de persoanele care nu au promovat încă examenul pot exista foarte multe variabile care să contribuie la un rezultat nedorit însă consider că nu aş putea face o apreciere relevantă. De la starea de sănătate sau cea avută în timpul examenului la chestiuni ce ţin de pregătire pot apărea tot felul de piedici. Orice persoană care susţine acest examen cunoaşte dificultatea lui şi investeşte cât consideră că este necesar. De altfel, fiind un concurs, în orice condiţii, doar persoanele care se încadrează în numărul de locuri promovează examenul.

De unde pasiunea și dorința de a profesa in domeniul juridic ?

După terminarea liceului am urmat cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj Napoca pentru un an şi jumătate. Medicina a fost o experienţă foarte valoroasă, însă nu s-a dovedit a fi pasiunea pe care o vedeam la alţi colegi. Astfel, am decis să îmi schimb drumul. Dreptul mi-a oferit atât pasiunea căutată, cât şi ocazia de a mă cunoaşte, de a înţelege comportamentele oamenilor şi de a privi realitatea din mai multe perspective. La momentul în care am ales Dreptul nu ştiam că aici îmi voi găsi drumul însă eram dispusă să încerc până ce aş fi simţit că mi-am găsit locul. În cele din urmă, acel sentiment de apartenenţă este cel care ne confirmă că suntem pe calea potrivită pentru noi. Ştiam că nu voi fi fericită cu adevărat în lipsa lui fiindcă o mare parte din viaţa noastră se desfăşoară la muncă. Am dorit să găsesc acea profesie în care să nu simt că muncesc, ci că aduc o contribuţie.

Crezi ca toată agitația din jurul sistemului legislativ, modificările contestate ale codului penal și influenta politica au denigrat acest domeniu de activitate?

Faptul că există multe modificări legislative repetate sau că există discuţii pe teme politice nu are de ce să interfereze cu activitatea judiciară. Trăim într-un stat de drept în care principiul fundamental este al separaţiei puterilor. În cadrul puterii legislative şi executive este natural să existe dezbateri, controverse aprinse ca răspuns la acţiunile conducătorilor. Aceasta este o realitate şi o necesitate într-un stat democratic. Cu toate acestea, este important pentru noi, ca cetăţeni, să înţelegem că magistraţii (judecătorii şi procurorii) nu sunt afiliaţi politic şi nici nu au voie să fie. Constituţia ne spune că judecătorii sunt independenţi şi se spun numai legii. Dacă legea suferă modificări repetate atunci şi judecătorul va aplica acea lege care este în vigoare la momentul soluţionării cauzei. De aceea, pot într-adevăr apărea nemulţumiri în rândul cetăţenilor în ceea ce priveşte schimbarea intempestivă a legislaţiei. Totuşi, nu cred că putem vorbi de o denigrare a activităţii judiciare. Fiecare dintre cele trei puteri are rolurile ei, are o parte din puterea statală, dar nu îi este permis să interfereze cu activitatea celorlalte puteri. Cred că este important să nu cădem pradă tentaţiei de a generaliza.

Crezi ca pe viitor judecătorii, magistrații, procurorii vor putea sa se tina departe de influenta politicului?

Bineînţeles. O afirmaţie care pretinde că un magistrat se află sub o anumită influenţă (nu doar politică) este una gravă indiferent de contextual în care o întâlnim. De aceea, pentru afirmaţii de acest gen există procedure riguroase de anchetă. Statutul magistraţilor este astfel alcătuit pentru ca magistraţii să aibă o autonomie care să-I ţină departe de orice influenţă nepotrivită. Chiar dacă ar fi să observăm anumite cazuri în care se sesizează nereguli este important să nu generalizăm. Este trist şi illogic atunci când pe baza unor cazuri singular facem afirmaţii despre o întreagă categorie. Magistraţii acţionează pentru a fi feriţi de influenţe nepotrivite, dar şi de aparenţa lor.

Unde ai studiat în Satu Mare și ce anume ai studiat la liceu?

Am studiat la  Colegiul Naţional„Ioan Slavici”, profilul matematică-informatică bilingv-engleză. Simt un mare ataşament faţă de acest liceu fiindcă am trăit momente nepreţuite acolo, am cunoscut oameni extraordinari şi am avut şansa de a avea profesori foarte implicaţi .

Cat de relevant ți s-a părutexamenul, comparativ cu ceea ce știi ca înseamnă munca practica într-un tribunal?

Examenul testează mai multe aspecte. Proba de cunoştinţe juridice testează cunoştinţele de Drept, cea de raţionament logic este structurată pe modelul testelor LSAT de la facultăţile de Drept din SUA, iar interviul îşi propune ca în urma discuţiei cu o comisie să se releve aptitudinile specific profesiei de magistrat. Nu avem şi o probă practică, însă consider că examenul este relevant fiindcă reprezintă un singur pas spre viitoarea profesie. Persoanele care promovează acest examen devin auditori de justiţie. Aptitudinile practice se vor dezvolta pe parcursul celor doi ani de studiu din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, precum şi pe parcursul stagiaturii. Ne mai aşteaptă multe examene şi stagii de practică până să ajungem să exercităm profesia aleasă.