Județul Satu Mare se poate lăuda c cea mai mare cultură bio de goji din România, dar acest lucru pare să nu impresioneze tocmai pe cei care ar trebui să se îngrijească de această performanță, autoritățile locale.

Cultivatorul de goji din Ciuperceni încă nu a primit din partea primăriei Agriș de care aparține localitatea Ciuperceni, semnătura necesară pentru depunerea documentelor la APIA. Terenul pe care Emeric Kolbaszer îl folosește este luat în chirie de la Parohia Catolică unită cu Roma, care are un proces de punere în posesie pe acea suprafață de teren, dar primăria susține, după mai bine de cinci ani de când omul a închiriat terenul, că acesta le aparține, și îi cere desființarea culturii și transformarea terenului în pășune.

Parohia Catolică Unită cu Roma a dat în judecată primăria Agriș pentru stabilirea dreptului de proprietate, iar în urma acestui demers cultivatorul de goji este blocat în birocrație, agentul agricol și primărița din comună refuzând să îi semneze documentele care sp ateste existența culturii, ceea ce îl poate duce la pierderea fondurilor de la APIA și implicit la blocarea demersului de a depune proiecte spre finanțare pentru o linie de prelucrare a fructelor, care ar deservi și cultivatorii de căpșuni din zonă.

În disperarea sa, omul a trimis o scrisoare deschisă ministrului agriculturii, Petre Daea, cerându-i să intervină pentru rezolvarea situației.

Redăm în continuare scrisoarea integrală a acestuia:

„

Stimate domnule ministru Daea! Am ales aceasta formă să mă adresez domniei voastre, scrisoarea deschisă, deoarece nu numai eu sunt afectat de această tragicomedie a autorităţilor locale, ci un întreg grup de producători, cu care v-aţi întâlnit anul trecut la plantaţie.

V-am cunoscut ca şi un om de onoare, mai mult agricultor decât politician şi sunt ferm convins că urmare a memoriului şi în urma convorbirii telefonice  avută cu domnul consultant, aţi sunat la autorităţile locale judeţene, care v-au spus, ca şi mie de altfel, verdictul şefului comisiei juridice a prefecturii, că s-a produs un FALS cu acel teren. Repet acel verdict nu a fost dat de o instanţa competentă, ci de domnul Dorle Cosmin, şeful comisiei juridice a Instituţiei Prefecturii Satu Mare, pe motiv ca nu s-a validat punerea in posesie a bisericii la Comisia de Reimproprietărire Judeţeană.

La prima audienţă, ce am solicitat-o domnului prefect Darius Filip, a dat sarcina domnului jurist Dorle Cosmin să se deplaseze la Agris să vadă ce acte de posesie sunt la primărie şi spre suprinderea mea a spus că nu au găsit nici procesul verbal de punere în posesie nr. 46 din 29. 04 2011, emis de Comisia com. Agris pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, baza legală pe care am încheiat contractul de locaţiune cu biserica, deci se pare ca este un caz de D. N. A. (…)

La a 2-a audientă, domnul prefect a dat dispoziţie să se întrunească comisia juridică şi să se prezinte toate părţile implicate în data de 05. 03. 2018, fostul primar, actualul primar şi secretar, reprezentanţii bisericii, a cadastrului şi eu cu avocata ca şi chiriaş, pentru a găsi o soluţie problemei. La aceasta şedinţă, unde fiecare şi-a expus punctele de vedere şi documentele pe care le deţine, s-a concluzionat că cele două părţi conflictuale, respectiv primăria Agriş şi Biserica Româna Greco Catolică Unită cu Roma, să se adreseze instanţei, pentru a lămuri proprietatea, căci eu nu pot plăti chirie primăriei deoarece din 2013 terenul plantaţiei figurează ca şi păşune, deci lucrurile răman aşa până se pronunţă instanţa, căci de 7 ani figurez in evidenţa APIA cu acest teren.

Toate părţile au respectat asta, în afara doamnei primar si domnului secretar comunal, care in această zi după masă au convocat şedinţa consiliului local si au hotărât prin HCL nr. 17 din 05. 03. 2018 să inchirieze terenul plantaţiei ca şi păşune, nu localnicilor, care nu-şi permit să plătească chiria fixată de primărie, ci prin atribuire directă, făra licitaţie, unui proprietar de oi din judeţ.

Neştiinţă, incompetenţă, rea-credinţă sau altceva?

După ce am primit somaţia sa părăsesc terenul în 30 de zile si după ce am văzut scrisoarea pierdută nu a lui Caragiale, ci Procesul-verbal de punere in posesie, in galeria foto a interviului de pe Transilvania TV a trebuit să mă implic in acest, război care nu este al meu şi a trebuit să scotocesc eu în arhive, istoricul acestui teren. Nu a trebuit să mă duc la Ierusalim, nici in biroul drapelat al primăriei, ci doar la evidenţele primăriei Botiz, comună de care a aparţinut Ciuperceni pâna în anul 2005.

Potrivit documentelor cadastrale austro-ungare, in anul 1901 se înfiinţeaza compensoratul pe raza localităţii Ciuperceni in suprafaţă de 57 ha, recunoscut de noua autoritate statală, ce funţioneză până în anii colectivizării când intră in gestiunea CAP Botiz, folosită ca şi păşune comunală. După inundaţiile din 1970 se amenajează un canal de colectare, ce desparte terenul plantaţiei şi începând din 1973, în evidenţele Consiliului Popular Botiz, figurează acest teren ca şi arabil, preluat în acte şi de nou înfiinţata comuna Agriş, până in anul 2013, la 2 ani după ce am făcut un teren arabil cat. I din ea prin defrişare şi lucrări terasiere , cand apare ca şi paşune in acte in urma Ordinului Prefectului, dar dupa câte ştiu o lege nu se poate aplica retro cu 2 ani.

Neştiinţă, incompetenţă? Neatenţie? Mai mult ca sigur. Din toate astea ce v-am expus, vă daţi seama ca aţi fost informat greşit de autorităţile judeţene, chiar şi domnul prefect a fost dus in eroare de cercetarea superficială a situaţiei terenului de către cei cărora le-a dat aceasta sarcină.

Stabilirea dreptului de proprietate asupra acestui teren va hotărî instanta, căreia s-a adresat biserica pentru a-şi apara dreptul asupra terenului şi a-şi respecta clauza din contractul de locaţiune, semnată cu noi, de a ne apăra de terţi. Ma adresez domniei voastre, ca şi Alexandru Macedon calului său Bucifal in bătălia de la Hydaspes, faceţi vă rog un ultim efort să mă ajutaţi căci pâna in 10 iunie a. c. se mai pot face modificări la APIA, poate cuvântul domniei voastre va avea tot atâta greutate ca şi semnătura agentului agricol sau al primăritei, mai ales că aţi vazut cu proprii ochi ca plantatia exista, să pot depune şi eu un proiect.

Fără proiect mor pe banii mei. căci utilajele costă enorm de mult, fără ele nu se pote face agricultură bio, fără o uzină de procesare cu care aş ajuta şi pe cei ce cultivă căpşuni în zonă, nu putem să prelucrăm fructele grupului de producători. Dacă eu intru in faliment, atunci grupul de producători sunt atraşi în aceiaşi situaţie, căci pierd preluarea producţiei. Nu în ultimul rând, prin crearea şi înscrierea noului soi de goji, cu ajutorul si conlucrarea cercetătorilor clujeni, am adus renume ţării, fiind cea mai mare putere în uniune.

Cu deosebit respect, Emeric Kolbaszer şi grupul de producători Gojiland”