E blondă, cu ochi sclipitori și extrem de frumoasă. Trăsăturile ei de frumusețe se observă dincolo de părul neîngrijit și de praful din curte adunat pe fața ei. Lorena Motoz este un copil timid, care ne-a primit ascunsă după o perdea plină de găuri, pusă în ușa cămăruței de nici 10 metri pătrați, care îi servește și de dormitor și de bucătărie și de cameră de zi și de loc de joacă atunci când afară plouă sau ninge. Pe cât este de frumoasă, atât e de timidă și își ridică cu greu privirea din pământ atunci când vorbește cu un străin.

Lorena împreună cu părinții săi locuiesc la marginea orașului Satu Mare, acolo unde au primit din partea unui sătmărean un acoperiș deasupra capului și un venit minim care să le asigure existența, în schimbul ajutorului cu animalele pe care ei îl oferă la ferma omului. Curentul și gazul lipsesc cu desăvârșire, iar despre cablu tv și internet nici nu poate fi vorba, acestea fiind lucruri la care Lorena nici nu poate visa. Singura ei alinare este un radio pe baterii, care sparge monotonia din camera în care stă și se adăpostește când un străin ajunge în fermă.

Cu toate că nu are aproape nimic din ce au alți copii de vârsta ei, pe partea materială, Lorena are o dorință de a reuși și un interes pentru învățătură extraordinar, încheind clasa I prima pe clasă, cu cele mai bune medii. Aceasta este eleva învățătoarei Lucuța Erika, în clasa IC, de la Școala Gimnazială „Bălcescu-Petofi”.

„La școală îmi place cel mai mult matematica. Îmi place să învăț și îmi fac mereu temele. Am avut premul întâi acum la sfârșit de clasa I”, afirmă Lorena.

„ Este un copil cuminte, învață, e sârguincioasă, are calificative foarte bune. Este foarte interasată de povești, de cântece, are mare interes față de învățătură în general. Se înțelege bine cu colegii, îi ajută pe cei slabi, la lecții, le explică dacă unii nu înțeleg sau nu reușesc să facă ce le cer, ea merge și îi ajută.
Matematica îi place cel mai mult, vorbește și în românește destul de bine, deși suntem la secția maghiară. Cu calificativul „foarte bine” a încheiat anul, în ciuda condițiilor pe care le are. ”, afirmă și învățătoarea Lucuța Erika.

De acasă până la școală și înapoi Lorena face zilnic cel puțin o oră, pe un drum pe care și cu mașina se ajunge greu. Indiferent că este ploaie, vânt, ninsoare sau soare puternic, Lorena nu se ascunde în casă, ci face toate eforturile pentru a ajunge la școală.

„Vine zilnic pe jos, prin tot noroiul de pe câmp, până aici la noi. Aici se spală, se schimbă în haine curate și apoi merge la școală, iar eu îi pregătesc un sandwich ca să aibă de mâncare la școală”, afirmă soția bărbatului care le-a oferit Lorenei și părinților ei un acoperiș deasupra capului.

„Nu am lipsit niciodată la școală, merg în fiecare zi. Când vin de la școală îmi fac temele și apoi mă joc cu animalele. Îi mai ajut pe mami și pe tati, dar mie la ponei îmi place cel mai mult, să le dau de mâncare și să îi călăresc”, afirmă Lorena.

„Chiar nu a lipsit de la școală, este un copil exemplu, și vine mereu curată la școală. Am auzit de condițiile în care locuiesc, dar nu am reușit să îi vizitez niciodată”, mai povestește învățătoarea fetiței.

Deși părinții ei sunt persoane „fără carte”, aceștia fac ce pot pentru a-și trimite fata la școală, ca măcar ea să învețe să scrie și să citească.

„Noi nu avem școală și vrem ca măcar ea să scrie și să citească, să o ținem în școală cât o să putem” afirmă mama fetei.

Deși mai multe îi lipsesc decât are, din lucrurile copilăriei colegilor ei de clasă și a altor colegi de vârsta ei, Lorena nu cere niciodată nimic, ci doar se bucură și mulțumește frumos pentru tot ceea ce primește.