Povestea centenarilor din Satu Mare. Ultimul episod: Bixad

Ţara Oaşului. Comuna Bixad. La numărul 350 o gospodărie autentic românească iese în evidenţă. E ruptă total de lume şi de specificul locului din zilele noastre. Un albastru viu şi intens acoperă un lut ars plămădit cu grijă şi răbdare. Se îmbină perfect cu lemnul şi ferestrele mici. În pridvor două cergi mari cât jumătate de casă. Toate acestea fac notă distinctă faţă de proximitatea contemporană din Ţara Oaşului.

Creştinii ortodocşi prăznuiesc Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. În ajunul sfintei sărbători, curtea familiei Maguran a răsunat de ritmurile inconfundabile ale Oașului, de cântece patriotice şi de bucuria a cinci generaţii adunate la un loc.
Domnul Gyorgy Maguran a trecut de ziua în care a împlinit 100 de ani cu câteva luni în urmă. Acum aşteaptă cu nerăbdare ca şi ţara pentru care a luptat pe front să se aniverseze. Sunt dintr-un an amândoi: şi el, şi ţara! Iar el a apărat-o pe front. Era pe lângă Oradea Mare când a primit vestea alături de camarazii săi. Când au strâns din dinţi şi din armele rămase şi li s-a spus că vor merge acasă. O vreme, el s-a liniştit. Apoi ţara a fiert din nou. A slujit-o şi a apărat-o. Şi nu a plecat de aici numai atâta vreme cât alţii l-au silit să o facă. S-a spetit în minele nemţilor, apoi s-a întors acasă, fără să se uite înapoi nici măcar o clipă.
A dat pământului românesc tot ce a avut: credinţă, urmaşi, sudoare. A strâns într-o bătătură cinci generaţii, iar acum se bucură de zilele cu sănătate pe care Divinitatea îi îngăduie să le împartă cu doamna lui, cu patru din cei şapte copii pe care i-au avut, nepoţi, strănepoţi şi urmaşii lor. E aprig la minte şi molcom la vorbă şi ar avea atâtea lucruri să spună deodată, încât nu ştie pe care să le rostească primele.

Şi-a luat straiele oşeneşti şi cu femeia care i-a stat alături toată viaţa a ieşit în poartă să-şi primească oaspeţii.
Sticla de pălincă din mâna gazdei şi ceteraşii în drum, împreună cu ceilalţi membri ai familiei gătiţi de sărbătoare întregesc un peisaj specific locului.
Ei ne-au primit cu cântec şi voie bună. Noi am mers cu bucuria de a fi primiţi, cu daruri de însemnătate istorică – drapelul, insigna centenarului, scrisoarea semnată de ministrul de interne, Carmen Daniela Dan şi cu glasurile pregătite a intona Un cântec istoric. Poate vocile noastre nu au sunat perfect pentru o ureche avizată, dar inflexiunile ce se simţeau erau în mare parte datorate emoţiilor.
Ne-a poftit în curte să ne omenească. şi ca o gazdă primitoare, s-a aşezat în capul mesei. I-a povestit prefectului despre familia sa, apoi şi-a trecut privirea pe la fiecare uniformă şi pe la cei care o purtau: Poliţie, Jandarmerie, Pompieri, Poliţie de Frontieră, reprezentanţi ai Ministerului Apărării.

A mulţumit. Nouă. Dar mai ales Providenţei.

Ieri, cu vizita în Bixad, Ministerul Afacerilor Interne a încheiat campania O viaţă cât un centenar în judeţul Satu Mare. Dar povestea centenarilor şi a familiilor lor continuă în liniştea fiecărui cămin. Şi a României, la fel!

Sursa: IJJ Satu Mare