Harry S. Truman[b] (n. 8 mai 1884, Lamar, Missouri, SUA – d. 26 decembrie 1972, Kansas City, SUA) a fost al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945–1953). În calitate de vicepreședinte ales în 1944 împreună cu președintele Franklin D. Roosevelt, Truman a devenit președinte la 12 aprilie 1945, când Roosevelt a murit după câteva luni în care sănătatea sa s-a deteriorat. În timpul președinției lui Truman, Statele Unite au încheiat cu succes participarea la al Doilea Război Mondial; imediat după conflict, tensiunile cu Uniunea Sovietică au escaladat, iar perioada a marcat începutul Războiului Rece.

Interiorul Casei Albe în timpul reconstrucției din 1950
În 1948, Truman a ordonat o extindere controversată a exteriorului Casei Albe: un balcon la al doilea etaj în porticul de sud, care avea să fie denumit „Balconul Truman⁠(en)”. Această extindere nu a fost prea populară; unii au spus că strică aspectul fațadei sudice, dar el a oferit mai mult spațiu familiei prezidențiale.[180][181][182] Lucrările au scos însă la iveală defecte structurale care i-au făcut pe ingineri să concluzioneze că întreaga clădire, mare parte din care avea peste 130 de ani, era într-o stare de degradare și prezenta un pericol. În luna august, o bucată de podea s-a prăbușit, iar dormitorul și toaleta lui Truman au fost închise pentru că nu prezentau siguranță. Nu s-a făcut niciun anunț public despre gravele probleme structurale ale Casei Albe până după alegerile din 1948, moment în care Truman a fost informat că noul său balcon este singura parte a clădirii fără probleme de rezistență. Ca urmare, familia Truman s-a mutat în Casa Blair⁠(en), aflată alături. Cum Aripa de Vest⁠(en), inclusiv Biroul Oval, au rămas deschise, Truman s-a găsit în situația de a traversa strada pe jos în fiecare dimineață și după-amiază. În cele din urmă, s-a luat hotărârea de a demola și reconstrui întreg interiorul părții principale din Casa Albă, precum și de a săpa noi etaje de subsol și de a consolida fundația. Celebrul exterior al structurii a fost, însă, sprijinit și păstrat la vedere în timp ce toată această revoluție avea loc în interior. Lucrările au durat din decembrie 1949 până în martie 1952.

Buletin de știri în engleză despre tentativa de asasinare a președintelui Harry S. Truman
La 1 noiembrie 1950, naționaliștii portoricani Griselio Torresola⁠(en) și Oscar Collazo⁠(en) au încercat să-l asasineze pe Truman la Casa Blair. Atacul, care ar fi putut foarte ușor să se soldeze cu moartea președintelui, a atras atenția asupra problemelor de securitate asociate șederii lui Truman la Casa Blair. El a fost trezit de schimbul de focuri de la fereastra deschisă a dormitorului, pe care l-a urmărit până când un agent al Serviciilor Secrete i-a strigat să se adăpostească. Pe strada din afara reședinței, Torresola a rănit mortal un polițist de la Casa Albă, Leslie Coffelt⁠(en). Înainte de a muri, polițistul l-a ucis pe Torresola. Collazo, co-conspirator la o infracțiune ce s-a transformat în omucidere, a fost găsit vinovat și condamnat la moarte în 1952. Truman i-a comutat ulterior acestuia sentința în închisoare pe viață. Recunoscând importanța chestiunii independenței portoricane, Truman a permis un referendum în Puerto Rico în 1952⁠(en) pentru a determina statutul relației acestui teritoriu cu SUA. Aproape 82% din cei prezenți la urne au votat în favoarea unei noi constituții pentru Estado Libre Associado.

Harry S. Truman
Date personale
Născut	8 mai 1884[1][2][3][4][5][6][7][8]  Lamar, Missouri, SUA[9]
Decedat	26 decembrie 1972 (88 de ani)[1][9][2][3][4][5][6][7][8]  Kansas City, SUA[10][9]
Înmormântat	Biblioteca Prezidențială și Muzeul Harry S. Truman[*]
Părinți	John Anderson Truman[*] Martha Ellen Young Truman[*]
Căsătorit cu	Bess Truman (28 iunie 1919–26 decembrie 1972)
Copii	Margaret Truman[*]
Naționalitate	american
Cetățenie	SUA
Etnie	American scoțiano-irlandez[*]
Religie	Bisericile baptiste[11] Apostasy in Catholicism[*]
Ocupație	om politic om de stat
Al 33-lea președinte al Statelor Unite
Vicepreședinte	Niciunul (1945–1949)[a] Alben W. Barkley (1949–1953)
Precedat de	Franklin D. Roosevelt
Succedat de	Dwight D. Eisenhower
Al 34-lea vicepreședinte al Statelor Unite
În funcție 20 ianuarie 1945 – 12 aprilie 1945
Președinte	Franklin D. Roosevelt
Precedat de	Henry A. Wallace
Succedat de	Alben W. Barkley
Senator federal al SUA
În funcție 3 ianuarie 1935 – 17 ianuarie 1945
Precedat de	Roscoe Patterson
Succedat de	Frank Briggs
Premii	Medalia de Aur a Congresului[*]
Partid politic	Democrat
Alma mater	University of Missouri–Kansas City[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database