Dată fiind complexitatea etnică a zonei în care ne aflăm, județul Satu Mare cuprinzând români, maghiari, svabi si rromi, obiceiurile acestor etnii s-au împletit de-a lungul anilor, iar fiecae etnie a împrumutat câte un obicei de la celelalte. Poate știți, sau poate nu, dar nici șunca fiartă de Paște nu este un preparat tradițional românesc, ci este unul nemțesc.

Obiceiul stropitului sau „udatul” este o practică des întâlnită în Satu Mare, mai mult în lumea satelor în ultimii ani, practicată de băieți, copii, adolescenți și chiar bărbați în toată firea. Acest obicei a apărut prima dată în zona Sibiului, în comunitățile de sași, de unde s-a răspândit în restul Ardealului, fiind preluat și de celelalte etnii conlocuitoare.

Prin acest obicei bărbații vizitează casele unde sunt fete singure, pe care le stropesc, pentru a avea noroc tot anul. La început acest „udat” se practica cu apă din fântână, dar cu timpul s-a trecut de la apa rece la parfum, așa cum se practică și astăzi.

Grupurile de băieți vizitează de obicei casele fetelor pe care le plac, iar în trecut era practicată ideea că bărbatul care o place pe fata care o vizitează, iese ultimul din casa, iar dacă aceasta îl sărută la plecare îi confirmă că interesul este reciproc.

Un alt obicei practicat în a doua zi de Paște, un obicei care se mai întâlnește doar rarisim în zona rurală din județ, este „campionatul de dat de-a ciocota”. Acesta are loc în principiu la ieșirea de la slujba de Vecernie, acolo unde tinerii din sat se întâlnesc, fiecare venind pregătit de acasă cu mai multe ouă vopsite. Aceștia „se dau de-a ciocota” unul cu celălalt, pe rând, până la epuizarea ouălor întregi. Atunci când oul unuia dintre „concurenți” este spart, el este oferit ca și semn al victoriei, câștigătorului.

Câștigător al „campionatului” este considerat cel care adună cele mai multe ouă sparte de la ceilalți concurenți. De multe ori, după această competiție de la biserică, tinerii se mai întâlnesc și în centrul satului, pentru o nouă „repriză” de spart ouă.