Cine să mai înțeleagă ce se întâmplă? Cine în cine să mai aibă încredere în aceste zile, în care totul este o confuzie maximă și o incertitudine totală? Lumea ne înjură pe noi, jurnalisții, și nu doar unii. O parte ne înjură că nu prezentăm realitatea și că de fapt aceasta ar cuprinde mult mai mulți bolnavi și morți, iar alții ne înjură pentru că din punctul lor de vedere toată situația este una artificial creată pentru a controla mai bine mulțimile și a ascunde alte lucruri.

Iar noi, ca jurnaliști stăm și înghițim înjurături și strângem din dinți, încercăm să explicăm ce se întâmplă, dacă avem cui și așa mergem mai departe, înjurând în gând autoritățile care gestionează cum gestionează situația.

La raportarea de ieri a Grupului pentru Comunicare Strategică se arăta faptul că în Satu Mare erau 27 de bolnavi de coronavirus. De ieri și până azi au dispărut doi dintre aceștia. Cum au dispărut, nu știm. Poate e numărul cu ghinion 27 pentru cel care a trimis raportare de azi și a tăiat doi din bolnavi, ca să fie un număr mai frumos, poate doi s-au vindecat, dar nu ne spune nimeni că s-au vindecat, poate doi au murit, dar nu ne spune nimeni că au murit, poate testele a doi dintre cei raportați ieri ca bolnavi au fost greșite și la repetarea lor au ieșit negative, dar nimeni nu ne spune nici acest lucru.

Și dacă autoritățile sunt în tăcere totală, noi, ca presă, ce să știm să vă spunem mai departe dragi cititori? Vă putem spune doar ce ne spun ei, căci de anchete și investigații în perioadă de stare de urgență, e cam greu să vorbim, când toți se ascund după acest act normativ ca să tacă cu talent, când toți se prefac că sunt prea obșnuiți să salveze populația în timp ce fac telemuncă – un fel de nimic, dar împopoțonat frumos, ca să fie acoperiți atunci când își iau salariile babane, plătite de oamenii pe care îi mint în față, fără curaj să îi privească în ochi.