Marco, cei care am crescut alături de tine te știm ca un om extrem de activ și dornic de cunoaștere. Ai cunoscut lumea destul de devreme. Cum a arătat copilăria ta și ce te-a format ca omul dornic de aventură?

Pentru mine copilaria este cea mai frumoasa etapa a vietii in care am trait totul la intensitate mare. In primul rand Parintii mei au contribuit mult la dorinta mea de Aventura si la setea mea de cunoastere ,ducandu-ma de mic copil in turul Romaniei, vizitand castele, munti, cunoscandu-mi istoria si geografia si multe alte vacante, descoperind trecutul, de multe ori invaluit de mister si oferindu-mi libertatea necesara. Bunicii mei si unchiul meu, fiind langa Zalau au contribuit de  asemenea, deoarece este o zona plina de dealuri si paduri, pe care le cutreieram cat era ziua de lunga si Castrul Roman de la Porolisum unde mergeam vara de vara si de care am fost fascinat de la inceput.

Nu am multe amintiri de cand eram copil jucandu-ma cu masinute, insa am amintiri de la 9,10 ani mergand la sapaturi arheologice cu studentii de istorie de la CLuj , cu directorul muzeului de istorie la vremea respectiva si cu actualul director al muzeului din Satu Mare, care ne erau vecini. Preferam sa citesc, sa explorez, sa compun texte, in locul jucatului cu masinute. Toate acestea au influentat mult spiritul meu de aventura pe care nu l-am pierdut. Le multumesc tuturor pe aceasta cale, au contribuit la ceea ce sunt astazi.

 Ai trăit pe mai multe continente, pe unde ai ajuns și ce te-a făcut să experimentezi viața în afara granițelor?

Am fost pentru prima data in America cand aveam 14 ani , in 2005, impreuna cu familia. Fiind o persoana dornica de evolutie personala si de a cunoaste mai multe lucruri si mai multe culturi, au urmat alti 2 ani, 2012-2013 , in care am fost in America, unde am locuit la Ocean si in New York, de data aceasta fiind major si castigandu-mi banii singur.

Am lucrat in restaurante si fast food-uri unde am reusit sa invat multe lucruri. Au fost niste luni de neuitat si a fost prima experienta care a inceput sa ma maturizeze cu adevarat, fiind departe de casa. Am reusit pentru prima data sa simt faptul ca imi este dor de casa.

Ai fost puțin atipic pentru generația ta, cu o afacere pornită de tânăr, ca apoi să pleci din țară. Care e povestea afacerii de reciclare?

Mi-a placut mereu sa fiu o persoana diferita, sa fac lucruri diferite, sunt o persoana careia ii pasa de mediul inconjurator, deoarece Pamantul este casa noastra, a tuturor. Astfel in timpul liceului am avut ideea de a infiinta candva o firma de reciclare fiind preocupat de deseurile care se aruncau alandala. Eram anul 3 la facultatea de Stiinte Economice din Cluj, in 2013 si intr-una din zile un grup de tineri din Bucuresti, de la VIP Business Club, au venit in amfiteatrul facultatii unde eram sute de studenti si ne-au anuntat ca va urma un curs intensiv de business timp de o saptamana unde vor fi invitati cei mai cunoscuti oameni de afaceri din Romania pentru a preda si vor fi alesi 30 de oameni din toata tara in urma a cateva interviuri bazate pe o idee de afacere. Am fost ales intre cei 30 de oameni, pe urma a urmat un alt curs de antreprenoriat intensiv la Cluj la sfarsitul anului  cu 35 de oameni alesi din toata tara unde am fost ales de din nou. In urma celor 2 evenimente in 2014 la 23 de ani am deschis firma de reciclare, fiind cel mai tanar proprietar de firma de reciclare din Romania.

A fost o alta lectie, unde prima data m-am lovit de birocratie, de multe piedici, de gestionare, acte, seriozitatea sau neseriozitatea oamenilor, capacitatea de a conduce o echipa si de a-I motiva. Am facut actiuni caritabile, am curatat malul Somesului din proprie initiativa de multe ori deoarece iubeam curatenia, ceea ce fac si faptul ca vad mediul inconjurator curat.

Desi eram dat exemplu la fabricile din tara de catre directori ca si ,,copilul din Satu Mare care face treaba„ , din pacate in urma lipsei de experienta necesara pentru a o gestiona singur, am hotarat dupa 3 ani sa inchid firma, aceasta fiind pe profit ultimii 2 ani.

 Înainte să te întorci în România ai avut și o perioadă trăită în Marea Britanie. Cum ai ajuns acolo și ce ai făcut pe insulă?

Dupa ce am incheiat activitatea firmei ,am ramas cateva luni acasa, gandindu-ma la urmatorul plan. In cele din urma m-am decis intr-una din seri, sa plec in Londra la invitatia unui prieten, fara sa stiu ce voi face si cat voi sta. Am ajuns acolo si m-am decis sa incep de la zero totul.

Nu credeam dupa afacerea cu reciclarea ca voi fi nevoit sa incep de la zero intr-o tara straina, insa eram prea ambitios. Facand sport de multi ani, am decis sa fac 2 cursuri de antrenor de fitness. Am lucrat primul an ca antrenor la 2 Sali in acelasi timp. A fost dificil eram de dimineata de la 6 pana seara plecat insa mi-am aprofundat cunostintele legate de sport si de limba engleza. Eram dornic de a cunoaste mai mult Londra si sa vad ceea ce ofera asa ca dupa 1 an si jumatate cu ajutorul unui prieten, am reusit sa fiu angajat in cea mai exclusivista firma de host, security si organizare de evenimente din Londra.

In cadrul acestei firma am reusit sa lucrez la toate teatrele din Londra, hoteluri de 5 stele, evenimente de lux private, premiile awards, premiere de film, vizionam filme cu luni de zile inainte de a aparea la cinema impreuna cu directorii caselor de filme de la Hollywood, lansari de noi produse, Wimbledon unde i-am vazut antrenandu-se pe Nadal si Federrer, concerte, unul dintre ultimele joburi a fost sa stau cu Madona 1 saptamana, in timpul concertelor.

Practic am stat pe covorul rosu si in locatiile de top ale Londrei, inconjurat de toate starurile de la Hollywood si toti actorii pe care visam de mic sa ii vad, timp de 2 ani ,  zi de zi, deoarece lucram foarte mult. Sunt de mic pasionat de lumea show-bizului asa ca a fost un vis devenit realitate sa lucrez la cel mai inalt nivel. Am interactionat cu oameni precum Printul Charles, Elon Musk, Jason Statham, Brad Pit, Leonardo Di Caprio, Margot Robbie, Robbie Williams, Beyonce si altii. A fost o etapa in care am invatat cele mai multe lucruri, legate de organizare, contactul cu toate paturile sociale si care a reusit sa ma disciplineze cel mai mult din toate punctele de vedere. Voi fi mereu recunoscator persoanelor care m-au ajutat cat timp eram acolo.

A fost o experienta de vis.

 Poate singura activitate constantă în toții ani aceștia despre care am povestit până acum a fost sportul. Când ai prins gustul „mersului la sală” și când a devenit mai mult decât o activitate de relaxare și hobby?

Am inceput sportul la 6 ani, tatal meu fiind in cadrul armatei, oferindu-mi acea disciplina de mic copil. Am inceput sa practic karate, kick box, pe urma sa dansez break dance la 10 ani, avand o trupa timp de 2,3 ani.

Fiind foarte slab si foarte gingas la mancare, am hotarat sa ma apuc de sala la varsta de 13 ani si jumatate. Era anul 2004, old school style inca. Faceam sala cu prieteni de ai tatalui meu si beneficiam de ajutorul si sprijinul lor. A fost devreme intr-adevar, insa in momentul acesta, pot sa zic ca fac sala de mai multi ani decat jumatate din viata si anume de 16 ani. Atat pe  alte planuri, precum si pe acesta sportiv, ambitia, perseverenta si consistenta au fost lucrurile nelipsite.

 În prezent ești antrenor personal. Cum ai luat această decizie și ce presupune ca și ore muncite pentru tine, împărțirea timpului între clienți și propriile antrenamente?

Desi fac sport de mic copil si sala de 16 ani, daca ma intrebai in urma cu cativa ani daca vreau sa fiu antrenor, raspunsul era nu. E diferit sa faci pentru tine, ca si hobby si e diferit sa ai capacitatea necesara de a fi didact. Am inceput in urma cu 3 ani acest job in Londra, invatand multe.

Inainte faceam ca si hobby, insa in urma experientelor traite care m-au disciplinat foarte mult, care m-au facut sa vad lucrurile diferit si in urma evolutiei domeniului fitness in Romania si in lume in general, odata cu social media, am hotarat sa ma reintorc acasa  si sa incep sa antrenez si sa ofer oamenilor din experienta mea.

Ce planuri de viitor ai pentru activitatea ta profesională din prezent? Vizezi și participări la concursuri de profil?

Am in plan participarea la un concurs de fitness in anul care urmeaza. Am si planuri de viitor legate de activitatea profesionala si sunt bazate pe experienta vasta din diferite domenii precum Business, Horeca, Divertisment si Sport si voi incerca sa impletesc totul sub o idee sau de ce nu ,mai multe. Cert e ca totul va fi ,,heathy„ si benefic pentru consumatori. Momentan e surpriza, sa vedem ce ne rezerva anul care vine si cat va mai tine nebunia prezenta.

Românii sunt cunoscuți ca un popor de oameni comozi. Cum i-ai motiva să lase canapeaua pentru bandă, greutăți, genoflexiuni, aparate ?

Tin sa si continui ceea ce ai scris : pe langa ca sunt comozi au tendinta de a se plange foarte des. Mereu am fost de parere ca atata timp cat faci aceleasi lucruri, cat esti inconjurat de acelasi anturaj, aceleasi obiceiuri, ghici ce ? vei avea aceleasi rezultate. E logic.

Ii motivez mereu zicandu-le ca avem o singura viata prin care trecem repede, traim in corpul pe care il avem toata viata, e precum un templu de care trebuie sa avem grija, trebuie sa fim mereu sinceri cu persoana noastra si ce e mai important in viata pe orice plan am avea activitate : Sa avem tinte de atins , iar apoi sa vizualizam cu ochii mintii rezultatele.

Asta ar trebui sa ne motiveze zi de zi, minut cu minut. Suntem facuti ca specie pentru a evolua, pentru a fii si avea mai mult. Atentie a nu se confunda cu fala. Trebuie sa fim recunoscatori pentru fiecare lucru oricat de marunt ar fi, insa sa vrem mai mult de fiecare data. E ceva bun si ne ajuta .

Cum e viața în Satu Mare după atâtea experiență în țări și orașe mult mai active și mai agitate? Mai pleci din țară sau îmbătrânești la Satu Mare?

Fiecare vede viata, asa cum este el. Voi explica asta, inainte de a merge in America, probabil vedeam viata in Satu Mare intr-un fel, iar acum dupa ce am avut firma si dupa 3 ani de Anglia si atatea experiente, vad viata in Satu Mare in alt fel.

Vad alte oportunitati care mi se ivesc, sunt mai selectiv cu oamenii care ma inconjoara, vad altcumva felul in care as putea sa traiesc aici. Planuiam sa ma intorc acasa si sa fiu activ mereu, sa am ocupatie.

Lucky me, sunt foarte activ. M-am reintors mult mai disciplinat, cu planuri marete, mult mai ambitios decat eram si dornic de a impartasii din experienta mea, cu cea mai mare placere.

Daca mai plec sau nu, asta nu am de unde sa stiu, viata ne surprinde mereu, insa in viitorul apropiat cu siguranta nu, deoarece mi-era dor de casa, simt ca trebuie sa ofer multe si vreau sa initiez multe proiecte pentru oamenii de aici.