Deputatul Radu Panait susține modificarea legii pentru ca persoanele cu handicap irecuperabil să nu se mai prezinte anual la comisie

Deputatul USR Satu Mare, Radu Panait, a susținut od eclarație politică în fața colegilor lor, prin care le-a cerut să se intervină pentru ca persoane cu handicap, în special cei care au membre amputate să nu mai fi eumiliți și purtați anual în fața comisiei ce stabilește gradul de handicap.
Redăm mai jos declarația acestuia:
„Am venit azi în fața voastră să vă amintesc că suntem norocoși. Norocoși că suntem sănătoși,
că suntem în deplinătatea aptitudinilor noastre fizice. Pentru asta trebuie să fim recunoscători.
Dar am venit și să vă mai îndrept atenția către cei mai puțin norocoși. Cei care au diferite
probleme de sănătate în urma cărora și-au pierdut o mână, un picior sau cei care au avut
neșansa să se nască așa. Știu că nu este un subiect dezirabil sau plăcut. Unii dintre voi ați
prefera să vorbim despre moțiuni, dacă vorbim de colegii de la PSD, sau despre patriotism,
dacă vorbim despre colegii de la AUR. Dar aceste teme nu reflectă realitatea celor despre
care vă spuneam. Pe ei îi interesează să se poată deplasa, mici satisfacții în viața de zi, nu să
se târască odată la un unul sau doi ani și pe la comisie pentru stabilirea gradului de handicap.
Prezentare la comisie care le produce, poate, umilință. Pentru că ce sens are să se prezinte la o
comisie care să îi întrebe periodic dacă cumva le-a crescut mâna sau piciorul? Vă dați seama
de absurdul situației? Știu că legea 448/2006, cea care stabilește drepturile persoanelor cu
handicap, a fost modificată în 2012. Mai știu și că există un ordin comun al ministrului
muncii și justiției sociale și al ministrului sănătății în 2019, care reglementează caracterul
permanent al certificatului de handicap pentru acești oameni. Cu toate acestea, mi-au fost
semnalate cazuri când reglementările legale nu se respectă. Când membrii comisiei de
evaluare s-au purtat fără empatie și fără respect față de acești oameni necăjiți. Gândiți-vă cum
ar fi dacă în această situație ar fi fost un copil sau un părinte al vostru. Cum v-ați simți? Către
cine s-ar fi îndreptat sentimentul de neputință și de revoltă? Haideți să dovedim că ne pasă și
de acești oameni! Haideți să facem ce ține de noi să îi ajutăm! Putem să modificăm legea în
așa fel, încât aceste situații să nu se mai repete!”