Sărbătoarea de Florii marchează începutul săptămânii Patimilor ce culminează cu noaptea de Înviere şi cu marea sărbătoare de Paşte. Ramurile de salcie şi dezlegarea la peşte sunt simbolurile Floriilor.

Renaşterea naturii

După modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, care l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic sau palmier, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, după săvârşirea Sfintei Liturghii, să se sfinţească ramurile de salcie aduse de credincioşi. Slujitorii Bisericii citesc rugăciuni de sfinţire a salciei, ţinând în mâini aceste ramuri înmugurite, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii, fiind cunoscut faptul că salcia are o putere mare de regenerare.

“Biserica Ortodoxă a rânduit în această zi să fie împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate, care înseamnă renaşterea naturii sau biruinţa vieţii împotriva morţii. În această zi se mănâncă peşte, fiind a doua dezlegare din postul Paştelui, după cea din ziua Bunei Vestiri”, explică părintele Paul Tudorache, paroh la biserica “Sfânta Cuvioasă Parascheva din Călăraşi.

“Ca orice element cu valoare simbolică, salcia capătă de Florii calităţi, care o fac să depăşească starea normală. Nu mai este o ramură banală a unui copac de pe malul apei. Devine, deodată, un simbol al intrării slăvite a lui Iisus în Ierusalim, când toată lumea a văzut ultima dintre minunile Sale, cea a învierii lui Lazăr din Betania, după 4 zile, promiţându-ne şi nouă această înviere, această viaţă de după moarte, pe care, noi, cei ce credem, vom reuşi să o dobândim”, spune dr. Doina Işfanoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului “Dimitrie Gusti” din Bucureşti.

Totodată Floriile deschid săptamâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşte, cunoscută sub numele de „Săptămâna Mare”, după cele 40 de zile de post.

„Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi începe Săptămâna Patimilor, în amintirea cărora în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere”, a explicat preotul.

Intrarea în Ierusalim a Domnului a fost profeţită cu aproximativ 500 de ani înainte, de către Profetul Zaharia, în Vechiul Testament. Acolo Hristos este numit „Împăratul Ierusalimului“ care vine „drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei“.

Ramurile de finic sunt simboluri biblice ale Bisericii, înţeleasă ca o comuniune a drept-credincioşilor. Finicul este şi simbol al înţelepciunii, apărând pe stâlpii Templului iudaic şi fiind folosit în sărbătoarea iudaică a recoltelor, alături de ramurile de salcie.

Creştinii păstrează cu sfinţenie o serie de obiceiuri populare la sărbătoarea Floriilor. În toată ţara, Intrarea Mântuitorului în Ierusalim este cinstită cu fast în fiecare biserică. Oameniii merg la biserică cu crenguţe de salcie care sunt slujite de preoţi, apoi sunt aşezate la uşi sau la icoană.

„Se spune că e bine să pui salcie la icoană, pentru binele casei, la coteţele păsărilor şi la grajdurile animalelor pentru a le apăra de boli sau să te încingi la brâu pentru a te feri de dureri de spate“, spun etnografii de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi. Pentru a avea spor, viaţă liniştită şi sănătate, ramurile sfinţite se păstrează peste an în casele credincioşilor, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii mai obişnuiesc să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte.

În seara de Florii încep slujbele deniilor, care vor continua în săptămâna Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineaţă âinute seara. Aducând lumina dimineţii în intunericul serii, ele au rolul de a-l pregăti pe creştin să treacă de la întunericul păcatului la lumina credinţei.

De Florii, atenţia comunităţii tradiţionale era îndreptată, pe lângă sărbătoarea religioasă, către renaşterea vegetaţiei. De fapt, denumirea populara a sărbătorii vine de la zeiţa romană a florilor, Floralia, peste care creştinii au suprapus sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. De altfel, duminica Floriilor este şi prilej de a-i sărbători pe cei care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorica, Brânduţa, Lăcrămioara ori Margareta.

Sursă: Adevărul.ro