Revoluția care a schimbat cursul istorie din România, din decembrie 1989, a fost resimțită și la Satu Mare. Nu la aceeași intensitate, nu cu același aplomb, fără victime și fără focuri de armă, dar și sătmărenii au fost parte a Revoluției care a schimbat țara și continentul.

Revoluția din Decembrie 89 din Satu Mare a fost una mai pașnică și restrânsă. Personalități precum actorul Vasile Blaga, Vasile Savinescu, Ion Bledea sau Corneliu Jipa, dar și alții, au fost cei care au vorbit mulțimii și i-au îndemnat să creadă într-o Românie liberă.

„A început să vină lumea, de peste pod, s-au strâns din toate direcţiile, de la toate întreprinderile au început să vină. S-au pus drapelele pe biserici, a început lumea să strige Trăiască România Liberă. S-a cântat, s-a jucat Hora Unirii şi nu în ultimul rând s-au spus şi rugăciuni. Binenţeles s-a şi colindat, româneşte, ungureşte, nu s-a ţinut cont de naţie“, a afirmat într-un interviu fotograful de la acea vreme, Gheorghe Iancu.

„ Țin minte ce euforie era. Cu o noapte înainte să vorbesc la balcon mi-am petrecut toată noaptea la UNIO, înainte de a zbura ceaușescu de la balcon cu o noapte, deja erau mișcări la UNIO. Acolo aveam vreo 300 de oameni la care le vorbeam, aveam stație și microfon, și am ținut toți oamenii acolo și dimineață am venit la miting. Eu am venit cu 2-3 mii de oameni de acolo. Apoi am stat 3-4 zile în Palatul Administrativ. Nici acasă nu am fost. Față de ceilalți, nu mi-am cerut certificat de revoluționar. Am primit o diplomă 20 de ani mai târziu. Le-am vorbit de libertate oamenilor, că vom putea merge oriunde liber, că în sfârșit am scăpat de dictator. A fost cu urale, cu nebunii. Eu am ajuns mai repede în palat decât toți cei care-s revoluționari cu certificate. A vorbit Baias, Bilanici, Jipa Corneliu, Horia Ungur, Savinescu. ”, își amintește actorul Vasile Blaga, intr-un inteviu acordat pentru www.obiectiv-sm.ro în 2016

Cu toate că la Satu Mare nu s-au tras focuri de armă, județul are eroii lui, tineri, soldați în termen, care au murit împușcați din diferite centre ale revoluției. În număr de șapte, aceștia sunt: Ioan Marinel Ciul (locotenent post mortem), Grigore Zimbru (sublocotenent post mortem), Raluca Sălăjan (elevă), Szabo Antal (soldat), Sofalvi Gyorgy (soldat), Kiraly Mihaly (soldat) şi Csaba Gergely (soldat).

Și dacă aici nu a fost nimeni împușcat sau rănit,riscuri au existat, motiv pentru care revoluționarii sătmăreni se consideră îndreptățiți să fie trecuți în categoria celor cu merite deosebite la revoluție, deși riscurile au fost mai mici decât la București sau Timișoara.

„ Adevarul este că riscuri erau foarte mari, e adevărat ca nu au fost arme, aici militarii au fraternizat cu noi, ne apărau pe noi. Am fost până la aeroport, unde am fost întâmpinati de cei de la securitate, oameni cu arme, care puteau trage în noi. Am vrut să mergem în București cu avionul. Am ieșit încet din mașină și am ieșit cu mâinile sus și am scăpat. Dacă revoluția nu ar fi câștigat, eram toți în pușcărie. Ăsta a fost marele risc. Aici nu s-au tras focuri, decât 2-3, accidental. ”, mai povestește Vasile Blaga, în același interviu din 2016.