Poveste tristă – Abandonată in Maternitatea Satu Mare, a dormit toata viața pe ziare, în gară
Are 42 de ani și viața ei a fost un lung șir drle incercari. Fiecare zi din viata ei a fost o provocare, o lupta pentru încă o zi.
Loreta a fost abandonată la naștere in Maternitatea Satu Mare si pana acum a trăit pe unde a apucat. Reprezentanta unei asociații din Brasov i-a prezentat povestea, demnă de un scenariu de film
„Dacă nu aflăm cum s-a întâmplat una ca asta, se va întâmpla din nou.
Hărțuită de soartă, de când a venit pe lume, Loreta nu-și găsește încă rostul în viață. Am găsit-o și astăzi pe trepte la Catharsis, singura ei casă, familie, speranță. Era înghețată, nici nu putea să vorbească. Exact ca acum 18 ani în urmă, când a fost trimisă de Poliția din Gara Brașov.
Drumurile sunt toată bucuria ei. Vine, mergem la Medic, cumpărăm medicamente și tot așa de la o lună la alta. Nimic nu s-a schimbat între timp. Doar anii, fricile și locația. Și toate acestea din cauza abandonului familial. Și al Casele de copii prin care si-a pierdut ce avea mai de preț, copilăria. Si al capcanelelor în care a căzut foarte ușor. Din vina lor, a celor care decid. Cărora nu le pasă.
O scurtă recapitulare ne ajută să demonstrăm că Lor, guvernanților, nu le pasă.
A fost abandonată în Maternitatea din Satu Mare și mutată în mai multe case de copii. Are amintiri doar din Gara Brașov în care a locuit timp de 7 ani. Povestește că dormea pe ziare, se spăla unde se spală locomotivele și se ștergea cu ziare. Mânca doar firimiturile aruncate de călători și se bucura când cineva îi oferea o țigară, fără să bănuiască prețul acelei plăceri…
A adus pe lume doi copii. Pe primul l-a dat în adopție. Pe al doilea l-a crescut cu dragoste de mamă până la 7 ani, în condiții normale, prin bunăvoința unor sponsori străini.
Era o mamă grijulie, curată și foarte ordonată.
Si-a găsit singură un loc de muncă. Inițial, la o școală, apoi, timp de cinci ani la Centrul de zi pentru copii nevăzători. Era apreciată. Și fericită. Și se bucura de viață. Și avea grijă de copil. Totul mergea ca pe roate până intr-o zi, când traumele copilăriei au demolat-o definitiv
Prin grija nașei de botez, copilul a ajuns intr-o familie de plasament iar mama a fost internată de repetate ori la Psihiatrie. S- a prăbușit. De frică. Se simțea urmărită de gorilele din Gară care i-au făcut din viață un coșmar.
Are un Certificat de persoană cu handicap accentuat și o pensie modicâ după anii de muncă. Dar fiind singură pe lume, cu un statut de adult asistat social, nu-și găsește rostul în viață. Drumurile, rucsacul și fricile sunt toată averea ei agonisită timp de 42 de ani.
Fără familie, fără casă, fără speranță, își continuă zilnic același traseu… Din cameră, în sala de mese, și înapoi, în cameră.
I-ar plăcea să muncească, să sape, să grădinărească, să ude florile, să dea cu lopata sau cu mopul, să facă ceva… Dar statutul dobândit în orfelinate o urmăresc, ca o umbră, de care e prea târziu să mai poată scăpa.
Și traseul lunar e același. De la Centrul social Sf. Ioan București, la Asociația Catharsis Brașov. De aici, cu actele medicale, la Medicul de familie, la Clinica de Psihiatrie, la Farmacie și înapoi la Centrul social pentru persoane fără adăpost … unica ei casă.
Și toate acestea, doar pentru că, atunci când era un copil abandonat, nu a fost adoptat. Un destin rătăcit. O viață de cosmar. O viață șubrezită, ascunsă de ochii lumii. Drama Loretei este drama miilor de copii ținuți „după gratii” până la 18 ani, aruncați în stradă după majorat.”
Ultimele apartamente! Cumpără acum!
