INTERVIU Exclusiv! Direct de pe vapor, cu singura sătmăreancă din Forțele Navale Române
Mihaela Bauer este o învingătoare, zi de zi iar asta nu de ieri de azi ci de când a decis sa treacă peste o mulțime de bariere pentru a-și urma visul, acela de a urma o cariera militară.
A lăsat acasă familia, a trecut peste bariera dorului, peste preconcepțiile că ar fi un domeniu al bărbaților, trecut de toate probele și acum se bucură de studenție la Forțele Navale Române, cu zâmbetul pe buze și cu experiente noi zi de zi.
În prezent aceasta se afla în practica la bordul navei școală Mircea, pe Marea Mediterana, de unde ne-a acordat și un interviu.
R: Ca să o luăm cu începutul – zi-mi cum a fost copilăria ta la Turț și ce te-a legat încă de atunci de ideea unei cariere militare?
În primul rând am fost un copil foarte activ. În clasa I am început să joc handbal și practic așa am început să mă dezvolt pe parte sportivă, am început să particip la competiții locale și județene. Dar atracția mea pentru cariera militară are o cu totul altă poveste. Unchiul meu, absolvent al aceluiași liceu militar, a fost cel caruia i-am luat cu pași repezi pe urme. Crescând avându-l ca exemplu, îmi lăsa mereu impresia că denotă foarte multă încredere oamenilor din jur și că aceștia îl respectă pentru statutul lui. Copil fiind, mă fascina imaginea lui în societate și voiam să devin la fel ca el.
R: Când și cum ai luat decizia că vrei în Forțele Navale? Nu e tocmai caracteristic pentru noi, cei din nordul țării, să iubim marea și să avem atracție pentru ea.
Primul meu pas către cariera militară și către îndeplinirea visului de a avea un statut respectat în societate a fost să dau admitere la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” de la Alba Iulia. Am urmat cursurile acestui liceu militar, iar acolo am avut ocazia să studiez și ofertele educaționale ale academiilor militare. Dintre toate, Academia Navală „Mircea cel Bătrân” din Constanța mi-a surâs cel mai mult. Am vorbit și cu alți colegi de liceu militar mai mari și am luat decizia că vreau să optez pentru o carieră dinamică, dar într-un mod aparte.
Spre exemplu, acum, la final de anul II, sunt pe nava-școală „Mircea”, în voiaj internațional, în Marea Mediterană. Am parte de foarte multă acțiune, fiindcă nici viața de marinar militar nu e simplă sau scutită de efort. Avem în fiecare zi urcări în arboradă, activități de brațare a vergilor, navigația cu vele, iar la toate acestea se adaugă carturile-școală, unde, practic, dublăm activitatea ofițerilor de pe navă, învățând meserie. Mai mult decât atât, avem șansa de a explora mai mult porturi din orase frumoase, precum Pireu, Taranto si Izmir.
R: Ce a însemnat pentru tine pregătirea pentru admitere, câtă muncă, cât a fost de învățat?
Ca să fiu sinceră, colegiul militar m-a pregătit destul de bine. Îmi formasem deja obiceiul de a trata cu seriozitate școala, temele, învățatul, așa că, atunci când a venit vremea să mă pregătesc pentru admiterea la Academia Navală am fost suficient de organizată încât să am certitudinea că voi fi admisă. Nu ascund faptul că a fost multă muncă, mult de învățat, dar atunci când urmărești un obiectiv, când îți dorești să realizezi ceva cu adevărat, niciun efort nu mai pare atât de mare.
R: Cum e viața pe vapor, cum ai putea să o descrii?
Auzeam des, în academie, că, pe navă, echipajul îți devine ca o a doua familie. Nu am conștientizat pe deplin aceste cuvinte până nu am ajuns pe nava-școală „Mircea”, unde eu și colegii mei suntem nevoiți să conviețuim împreună într-un spațiul limitat.
Acest lucru a făcut deja să crească solidaritatea pe care o avem unii față de ceilalți. De asemenea, ne sunt antrenate și alte calități, răbdarea, toleranța față de micile imperfecțiuni ale traiului la comun cu alte câteva zeci de oameni.
În rest, ce pot spune? Programul fiecărei zile este foarte bine determinat. Fiecare zi, la vapor, începe la ora 06:00 cu deșteptarea, urmată de înviorare, sectoare de curățenie, masa de dimineață, raportul navei, apoi avem diverse activități. Fie urcăm în arboradă să întindem sau să strângem velele, am avut, recent, un exercițiu complex de abandon al navei, undeva în apropiere de insula Corfu. Am simulat ipoteza unui incendiu violent la bordul navei și echipați cu vestele de salvare am sărit de pe navă în mare, am urcat în pluta de salvare. De asemenea, pentru că timpul și condițiile meteorologice au permis acest fapt, am lansat la apă bărcile 10+1 și am desfășurat ceea ce se cheamă „școala de rame”.
Da, sunt multe activități zilnice și mai mult ca sigur nu avem timp să ne plictisim sau să ne fie dor de casă. Viața de marinar militar te ține într-o continuă dinamică. La navă, fiecare membru al echipajului are un rol bine determinat și fiecare dintre noi este practic o rotiță necesară funcționării unui mecanism complex cum este vaporul.
R: Ce înseamnă o zi din viața de student pe o navă școală?
Așa cum am menționat deja, este destul de solicitant, necesită mult efort fizic din partea noastră, dar este extrem de frumos în același timp. Să urci în arboradă și să admiri priveliștea de la câteva zeci de metri înălțime este ceva cu adevărat spectaculos și unic.
În drumul nostru din Pireu spre Taranto am tranzitat canalul Corint, o construcție absolut splendidă. De altfel, pot spune că fiecare zi petrecută până acum pe nava-școală „Mircea” ne-a rezervat câte ceva frumos de văzut, chiar dacă a fost vorba doar de un răsărit sau de un apus. Frumos și emoționant este și atunci când ne relaxăm pe puntea teugă, în prova navei și sub noi, pe lângă corpul navei, vedem cum înoată bancuri de delfini. O stare specială ne-o oferă și momentul intrării sau ieșirii dintr-un port, când suntem urcați pe vergi și, de acolo, de la înălțime, salutăm publicul.
R: Simți că e mai greu pentru o femeie decât pentru un bărbat în acest domeniu, consacrat oarecum bărbaților, din punct de vedere al mentalității?
Personal, nu simt că ar fi vreo diferență între noi, fetele, și băieții din anul nostru de studiu. Nu se fac diferențieri între noi, cu toții avem același program, aceleași îndatoriri, aceleași drepturi și nu, nu simt că ar fi mai greu pentru o femeie, decât pentru un bărbat. Suntem educați încă din liceul militar să lucrăm în echipă, iar acest spririt de echipă am ocazia să îl cultiv din plin aici, la marină, alături de colegii mei. Aș putea spune și că acesta este un alt motiv pentru care am ales cariera militară și anume faptul că suntem cu toții egali, avem șanse egale. Eu, la fel ca un alt coleg de-al meu, băiat, am aceleași șanse să ocup o funcție de comandant de navă, să spunem. Cred că au trecut cam 20 de ani de când în Forțele Navale Române există și femei ofițer și se vede că mentalitatea colectivă, în domeniul nostru, s-a emancipat.
Egalitatea de șanse există, iar asta consider că este foarte important și definitoriu pentru cariera pe care am ales-o. Aș putea să mă consider o femeie într-o lume a bărbaților, să fiu mândră de asta, dar uniforma militară pe care cu toții o purtăm și ale cărei virtuți ni le-am asumat prin depunerea jurământului militar, reduce foarte mult eventualele diferențe dintre noi.
R: Spre ce tinzi la finalizarea studiilor, unde te vezi peste cinci ani?
Peste cinci ani, mai mult ca sigur mă văd pe puntea de comandă a unei nave, mai mult ca sigur, pe partea de navigație. Mi-am dat seama de acest lucru încă de la începuturile mele ca student în Academia Navală. Abia așteptam cursurile de navigație, să punem punctul pe hartă. Acum, la nava-școală „Mircea”, suntem chiar mai aproape de specificul profesiei, pentru că avem zilnic carturi școală la navigație, unde, practic, facem tot ceea ce, în mod normal, face un ofițer de cart la navigație: scriem în jurnalul de bord, colectăm toate datele necesare pentru a conduce nava în siguranță, calculăm drumul pe care îl parcurge nava dintr-un port în altul. Este foarte frumos, foarte interesant și oferă satisfacții, mai ales atunci când primim aprecieri din partea instructorilor militari.
R: Dacă tot este perioada înscrierilor, de ce să aleagă tinerii o carieră militară în Forțele Navale?
Academia Navală „Mircea cel Bătrân”, instituția de învățământ superior militar pe care eu am ales-o este una dintre cele mai moderne academii nu doar din România, dar cred că și din Europa. Eu sunt foarte încântată de toate oportunitățile pe care ni le pune la dispoziție pentru instruire. Nici nu știu cu ce să încep.
Aș menționa stațiunea de pregătire marinărească și sporturi nautice de la Palazu, a cărei denumire denotă și activitățile pe care noi, studenții, le desfășurăm acolo. Apoi faptul că academia Forțelor Navale desfășoară unul dintre cele mai complexe programe de tip ERASMUS+ din România.
Eu am avut parte, până acum, de un stagiu de mobilitate de câteva luni, în Lituania și știu sigur că voi mai avea ocazia să am astfel de schimburi de experiență.
Marina militară este singura categorie de forțe din Armata României ai cărei viitori ofițeri fac practică internațională, la bordul navei-școală și, din nou în mod deosebit față de colegii noștri din alte academii militare, noi suntem și plătiți pe timpul marșurilor internaționale. Eu am ales să plec din Satu Mare la Constanța, să devin ofițer de marină pentru că îmi doresc să văd lumea, iar cariera aceasta îmi permite să am un loc de muncă respectabil, care să îmi ofere satisfacții și predictibilitate, dar și oportunitatea de a călători foarte mult.
ULTIMELE ȘTIRI
Stiri Satu Mare