Am ajuns de vreo ora de la manifestările de Ziua Națională a României. Am pus geaca de pe mine la uscat, alături de bluza și maieu, pantaloni și șosete. Ce să-i faci, asta a fost vremea, urata în draci, ploaia continua, măruntă și rece ce a ajuns până la oase.

Dacă vremii n-ai ce să-i faci, poți să le faci oamenilor un bine. Ălora putini, care s-au încumetat sa iasă din casa de buna voie ca să vina la manifestările de 1 Decembrie. Putini pe lângă guerilla de partid, scoasa ch arcanul, ca să dea bine pe net, mai târziu, pozele cu partidele depunând coroane de flori, în semn de mare respect pentru țară.

Pai bine mai politicienii marii uniri și prosperități naționale, aleșii unui popor pe care-l folosiți mai mult decât îl iubiți, sa aveți respect fata de țară înseamnă înainte de toate să aveți respect fata de cei din jurul vostru.

Ba prinde-v-ar rușinea, ca să nu zic sa vă prindă soarta semnatarilor actului unirii, ca precis nu știți nimic de ei, cum puteți sa pozați în amorezati ai poporului când voi stați cu purtătorii de umbrele în spate și priviți niște copii în opinci cum seplimba prin apa până în glezne? Cum puteți sa vorbiți de respect și de iubire, când primul gând e sa folosiți situația în interes politic înainte de a va gândi sa faceți schimb cu acei copii.

Mai pe larg, pe platoul de la Statuia Ostasului Roman, pe zona dedicata copiilor de la scoli și ai celor din diverse asociații din judet a fost o apa cam la fel de mare ca cea prin care Ponta și Dragnea erau plimbați cu barca acum câțiva ani. Copiii, ascultători din fire, și-au ocupat locul în mijlocul băltoacei ce se întindea pe câțiva metri pătrați buni. Au venit mai apoi mai marii organizatori sa îi dirijeze, sa ii mute, sa ii plimbe, ba în apa, ba afara din ea.

Toți aleșii și purtătorii de umbrele, stăteau bine mersi, peste drum, pe partea uscata, privind la ei, făcând bășcălie unii de alții și toți de incompetenta și lipsa lor de bun simt.

Ba unul, dar unul nu a zis: “Haideți copii în locul meu, ca ma duc eu să stau în apa, că-s bărbat, ca mâine dacă e război, ma duc pe front sa va protejez, deci pot sa stau eu ud la picioare 40 de minute, ca să fiți voi sănătoși”

Mi se părea cel mai firesc și de bun simt gest pe care îl puteau face, cea mai sincera dovada de patriotism, de interes pentru tara și al ei viitor, piticii în straie populare.

Mai apoi ar mai fi, ar mai fi rigiditatea unor adulți care ar face orice să respecte planul, să dea bine ierarhic, să fie siguri ca își primesc laudele…si care nu se pot adapta unei situații, cum a fost o ploaie ca cea de azi, pentru a scurta din mers programul, peste a sari peste un paragraf din discurs, orice, ca zeci de copii care așteptau parada sa aibă parte de momentul de maxima importanta mai repede.

“Dă-i naibii, aștepte, ca nu noi am comandat ploaia”, pare sa fi fost gândul organizatorilor.

Pentru atitudinea din acest an, din partea mea, un MARE ” RUȘINE”