Povestea tristă dar motivațională a oșencei Ana Maria – a fugit de acasă la 15 ani din cauza bătăilor și acum are 4 afaceri în Italia
Povestea de viață a oșencei Ana Maria Bălăceanu, în vârstă de 35 de ani, este pe cât se poate de tristă pe atât de motivațională, arătând că prin oricâte greutăți ar trece cineva prin viață, mereu o poate lua de la zero și să se ridice. Cei de la libertatea.ro i-au aflat povestea, chiar la ea acasă, în Italia.
Ana Maria nu s-a bucurat prea mult de copilărie, asta din cauza unui tată violent care avea probleme cu alcoolul. Atunci când nu o găsea pe mama ei pentru a-și descărca furia prin bătaie, corecțiile fizice le primea Ana Maria, astfel că încă de când avea 6 ani a conștientizat gravitatea situației și i-a cerut mamei ei să fugă în pădure și să ăși facă acolo o colibă unde să trăiască doar ele două. Dar acest lucru nu s-a întâmplat, astfel că oșanca a fost nevoită să suporte numeroase bătăi din partea tatălui.
A rezistat cu acest stil de viață distrugător până la 15 ani, atunci când și-a convins mama să îi facă o procură și să o lase să fugă de acasă, tocmai în Italia. Doar că viața ei nu s-a schimbat brusc nici când a ajuns în peninsulă, astfel că a fost găsită pe străzi de carabinierii italieni, care au dus-o la un centru de plasament, Ana Maria considerțnd atunci că aceasta este o situație mai bună decât aceea de a fi trimisă înapoi acasă, unde știa deja ce o așteaptă. A început să muncească de la 16 ani, pentru a avea primii bani proprii, în paralel cu cursurile pe care le făcea.
La părăsirea sistemului de protecție socială s-a lovit de realitatea vieții de zi cu zi.
„Ana Maria a plecat din casa de copii la iubitul ei, „un român, de la Suceava”, spune ea. „La 18 ani, m-am căsătorit cu el, iar la 19, am avut primul copil, o fetiţă. După doi ani, s-a născut şi băiatul, dar relaţia cu soţul meu s-a rupt. Iar la 21 de ani, cu doi copii, mă divorțam și luam totul de la zero.” Şi-a luat copiii şi s-a mutat cu ei în chirie, apoi s-a întors la munca de jos. „M-am angajat într-un restaurant şi am spălat vase. După aceea, am început să lucrez în bucătărie, ajutor de bucătar, apoi bucătar. Am început să câștig un pic mai bine şi am luat o bonă care să stea cu copiii, pentru că eu lucram 17 ore pe zi.”Spune că mare parte din ce câştiga punea deoparte, pentru că „aveam un obiectiv. Vara, trimiteam copiii la mama, în România, şi atunci lucram foarte mult. Am strâns banii şi, uite așa, în 2016, am deschis primul meu bar la Trieste. Se chema «Bar Excelsior». L-am luat în chirie, nu era proprietatea mea, şi m-a costat în jur de 30.000 de euro ca să-l deschid.” Ce înseamnă să „închiriezi” un local? „Spaţiul e gol, iar eu vin cu mobilierul, cu tot ce ține de bucătărie, de sală, cu electrocasnicele. Şi vin cu angajații mei”, explică Ana Maria.
La „Excelsior” avea 4 angajați, toţi italieni, şi „a fost destul de greu, căci aveam şi copiii, și activitatea asta. Dar m-am descurcat, aproape doi ani am ținut barul. Profitul nu era cine știe ce, doar cât să trăiesc. Între timp, cunoscusem un italian, iar în 2018, când eram însărcinată cu al treilea copil, am închis barul. Aveam datorii şi atunci, într-adevăr, m-a ajutat al doilea soţ ca să le plătesc, pentru că eu nu mai puteam”, spune tânăra, citată de cei de la libertatea.
Astfel, la 27 de ani, Ana Maria a pornit pentru a treia oară de la zero în viață. A experimentat o afacere în agricultură în Gherta, unde a plantat două hectare de gogoșari, dar viziunea ei nu s-a potrivit cu realitatea găsită în judetul Satu Mare, astfel că la doar un an de la intoarcerea în țară, oșanca era din nou în Italia.
„Mai întâi, „m-am reîntors la muncă şi am început să lucrez din nou câte 15-17 ore pe zi. Eram ospătar. Mi-am trimis iar copiii în vacanță, am tras toată vara, mi-am pus bănuții deoparte, am strâns vreo 19.000 de euro în vara aia, iar în octombrie 2019 mi-am luat localul meu. Tot în chirie, n-avea cine știe ce costuri. Era pe o plajă privată, unde intră doar membrii clubului, iar meniul era pe bază de pește.” Dar în 2020 a venit pandemia de Covid. Ana Maria spune că atunci a fost nevoită să facă două credite la bancă: de 15.000 de euro și de 20.000 de euro. „Ele m-au ținut sus, în perioada aceea”, mărturiseşte tânăra. „Din partea statului italian, n-am primit niciun ajutor în pandemie. S-au dat și aici, însă doar celor care aveau un istoric, ori eu tocmai începusem afacerea, nu aveam o declarație de venit care să arate «a fost ok, și acum nu îmi mai permit». Vara aceea, a fost cât de cât bine. Cu restricții, dar ne-au lăsat deschiși. Am păstrat câţiva angajați și lucram şi eu, toată ziua. Dar iarna ne-au închis din nou şi, mulțumesc lui Dumnezeu, atunci n-am mai plătit chiria localului. Apoi, l-am ținut pe linia de plutire, până în ianuarie 2023, când l-am închis.”, mai scriu cei de la libertatea.ro
Perioada grea din pandemie a împins-o să caute noi oportunităţi de afaceri. Iar în 2022 şi-a deschis o firmă de construcții. „Construiam băile de pe nave şi eram asociată cu un român. El a încercat să mă facă un pic de bani, dar mi-am dat seama rapid și am închis imediat robinetul”, spune Ana Maria, râzând. „Am deschis imediat o altă firmă şi am pus-o pe mama acționar. Ea venise în Italia, să mă ajute, şi locuia cu mine din 2020.” În prezent, firma de construcții a Anei Maria are 19 angajaţi, „16 români și trei kosovari. Sunt foarte multe firme mari care ne contractează. Acum, de pildă, lucrăm pentru spitalul Cattinara din Trieste, unde se mai construiesc încă trei corpuri de clădire. Unul dintre ele e construit de cei de la firma mea: 8 etaje, structuri noi”.
În paralel, Ana Maria mai deține și trei localuri, din care două sunt în chirie iar un al treilea este în proces de cumpărare, pentru a deveni proprietate personală. O mare parte din angajați sunt români, considerând că e o obligați morală să își ajute semenii din Italia.
Întoarcerea în România nu intră in planurile pentru viitorul apropiat al Anei Maria, cu toate că există o dorință în acest sens în sufletul ei și chiar o nouă afacere pornită acasă, în Gherța, unde are o plantație de nuci.
Povestea de viață a Anei Maria este una motivațională pentru toți cei care consideră că nu mai au speranță, Ana Mria dând dovadă că mereu se poate lua viața de la zero prin muncă și determinare.
„Când treci prin multe greutăți, încă de când te naști, nu mai ți-e frică. Bineînțeles că am făcut multă muncă cu mine, am făcut și cursuri de dezvoltare personală. Eu a trebuit să mă construiesc singură, că n-am avut de la cine să învăț. Şi am lucrat cu mine, ca să ajung să am curajul să fac toate lucrurile acestea. Trecând prin atâtea probleme în viaţă, începând de la zero de-atâtea ori, nu mi-a mai fost frică. Şi nici azi nu mi-ar fi frică că, știu eu, se întâmplă ceva, vine vreo criză… Eu ştiu că poți să începi oricând de la zero. Acum am experiența, am învățat din toate prin câte am trecut. Şi mă simt liberă. Deși am multe pe spinare, am foarte mulți angajați, şi toți au câte o problemă. Mi-e greu, dar și când nu mai pot, tot mai pot. Uneori, da, plâng, sunt nervoasă, zic „vai, nu mai fac nimica” şi-mi vine să mă duc, dar asta nu ţine mult. Pentru că începe să-mi sune telefonul şi nu mai am timp să mă gândesc la probleme. Sau la trecut. Eu trebuie să dau numai înainte, pentru toată lumea, pentru mine şi pentru copiii mei. Iar când sunt la pământ, mă rog la Dumnezeu, îi cer putere şi mă ridic înapoi.”, mai afirmă Ana Maria, citată de cei de la Libertatea.
