În ultimii ani, a devenit tot mai clar că nu există un singur mod „corect” în care să funcționeze creierul uman.

Fiecare persoană are propriul stil de gândire, de învățare și de reacție emoțională. Această realitate este reflectată într-un concept tot mai prezent în educație, psihologie și neuroștiință: neurodiversitate.

Ce este neurodiversitatea?

Neurodiversitatea înseamnă recunoașterea faptului că variațiile în funcționarea creierului cum ar fi ADHD, autismul, dislexia sau sindromul Tourette, nu sunt boli de „vindecat”, ci forme diferite, firești, de a fi. Această abordare promovează înțelegerea, acceptarea și găsirea unor soluții adaptate fiecărui individ. Dar pentru a sprijini cu adevărat o persoană, trebuie mai întâi să înțelegem cum funcționează creierul ei. Aici intervine harta creierului.

Ce este harta creierului?

Harta creierului este o reprezentare vizuală a activității neuronale obținută printr-o tehnologie numită QEEG (electroencefalografie cantitativă). Cu ajutorul unor senzori care captează undele cerebrale, se creează o imagine detaliată a modului în care creierul funcționează în diferite regiuni.

Această metodă este complet non-invazivă, nedureroasă și durează doar câteva zeci de minute. Rezultatul este o „hartă” care arată nivelul de activitate din fiecare zonă a creierului, oferind informații valoroase despre atenție, somn, emoții, stres sau echilibru intern.

Cum funcționează?

Procesul prin care se obține harta creierului se numește cartografierea creierului. Este similar cu realizarea unei hărți geografice: se măsoară diferitele „reliefe” ale activității cerebrale și se colorează în funcție de intensitate.

Cartografierea oferă o imagine obiectivă și precisă a funcționării cerebrale. Acest lucru este deosebit de important pentru copiii și adulții care se confruntă cu dificultăți de concentrare, impulsivitate, anxietate sau tulburări de somn, simptome frecvente în ADHD.

Harta creierului – un instrument de sprijin în înțelegerea neurodiversității

În contextul neurodiversității, harta creierului devine un instrument esențial nu doar pentru evaluare, ci și pentru susținerea unor intervenții personalizate. Persoanele neurodivergente – cum ar fi cele cu ADHD – au, adesea, tipare unice de activitate cerebrală care diferă de cele considerate „standard”. Aceste diferențe nu reprezintă deficiențe, ci trăsături neurologice distinctive ce necesită înțelegere și adaptare, nu corectare.

Prin QEEG, pot fi observate clar aceste tipare. De exemplu, în cazul ADHD, pot apărea nivele crescute de activitate în zonele asociate cu gândirea internă (precum rețeaua implicită) și o activare redusă în zonele implicate în menținerea atenției. Această imagine oferă specialiștilor o perspectivă clară asupra modului în care funcționează creierul unei persoane și unde sunt necesare adaptări sau sprijin.

Sprijin individualizat, nu soluții universale

Unul dintre cele mai mari avantaje ale hărții creierului este capacitatea sa de a susține intervenții personalizate. Fie că este vorba de copilul care are dificultăți în a rămâne concentrat în timpul lecțiilor sau de adultul care se simte constant obosit mental, cartografierea cerebrală poate indica dezechilibre specifice ce pot fi apoi abordate prin terapii țintite – cum ar fi neurofeedback-ul, tehnici de reglare emoțională sau chiar modificări în stilul de viață.

Această abordare este esențială în neurodiversitate: nu se încearcă „normalizarea” individului, ci găsirea unor căi de a-i sprijini unicitatea. În loc să presupunem că toți trebuie să urmeze același model de învățare sau comportament, harta creierului ne arată unde sunt diferențele și cum pot fi ele susținute pentru a îmbunătăți calitatea vieții.

Reducerea stigmei și creșterea empatiei

Un alt beneficiu important al utilizării hărții creierului în contextul neurodiversității este educarea și schimbarea percepției în societate. Când părinții, profesorii sau colegii văd dovezi clare că modul în care funcționează un creier este diferit, dar nu greșit, se poate produce o schimbare profundă de atitudine: de la judecată la empatie, de la corectare la sprijin.

Pentru copii cu ADHD, acest lucru este vital. Ei nu au nevoie de pedepse sau critici constante, ci de un mediu care să le valorizeze potențialul, adaptat nevoilor lor neurologice. Înțelegerea acestor nevoi începe cu o hartă a creierului, continuă cu o abordare neurodiversă și se manifestă în acțiuni concrete de susținere.

Un pas spre autoreglare și conștientizare de sine

Harta creierului nu este doar un instrument pentru specialiști – este și o unealtă pentru autocunoaștere. Mulți adolescenți și adulți care descoperă mai târziu că sunt neurodivergenți se simt adesea ușurați când li se confirmă, obiectiv, că diferențele lor au o explicație neurologică.

Această înțelegere poate duce la o mai mare acceptare de sine și la o motivație crescută de a învăța strategii de reglare a emoțiilor, a atenției sau a nivelului de stres.

În combinație cu consilierea psihologică și alte metode terapeutice, informațiile din harta creierului pot ghida persoana neurodivergentă spre un echilibru interior mai bun, sprijinind atât funcționarea cotidiană, cât și dezvoltarea personală.