Povestea impresionantă a unui sătmărean ajuns la 102 ani. Baciul Gusti, despre secretul unei vieți lungi: „Așe-i viața, păstă multe treci”

Povestea impresionantă a unui sătmărean ajuns la 102 ani. Baciul Gusti, despre secretul unei vieți lungi: „Așe-i viața, păstă multe treci”

Augustin Lenghiel, cunoscut în comunitate drept baciul Gusti, are 102 ani și trăiește în satul Cig, aparținător orașului Tășnad. Viața sătmăreanului, care traversează mai bine de un secol de istorie, de la copilăria într-un sat tradițional și anii războiului până la munca în agricultură și construirea de poduri, a fost prezentată într-un amplu reportaj realizat de NewsEdge.ro.

Născut în 1924, în Cig, Augustin Lenghiel provine dintr-o familie simplă. Tatăl său muncise ani la București pentru a putea cumpăra pământ copiilor, iar educația a rămas importantă pentru familie. Baciul Gusti a absolvit șapte clase, chiar dacă drumul până la școală era dificil, iar în zilele ploioase folosea picioroange pentru a trece prin noroi.

Dus la muncă în timpul războiului

Una dintre cele mai grele perioade ale vieții sale a venit când era încă adolescent. Potrivit mărturiilor familiei prezentate de NewsEdge.ro – reportajul integral despre Augustin Lenghiel, sătmăreanul a fost dus la muncă forțată în timpul războiului, în zona Ökörmező, astăzi parte a regiunii Transcarpatia din Ucraina.

Acolo ar fi săpat tranșee și ar fi participat la lucrări grele pentru infrastructura necesară frontului, în condiții marcate de frig, foamete și mizerie. Familia povestește că a reușit să plece cu ajutorul unor comandanți maghiari, ajungând cu un tren militar până la Carei și continuând apoi drumul pe jos spre casă.

Experiența l-a marcat profund. Timp de zeci de ani a evitat să vorbească despre cele întâmplate, după ce ar fi fost amenințat că atât el, cât și familia sa vor avea de suferit dacă va povesti ceea ce văzuse.

A făcut armata la Jandarmerie

După război, Augustin Lenghiel și-a satisfăcut stagiul militar la Jandarmerie, trecând prin Zalău, Carei și Ghenci. Nu a dorit însă să rămână în sistem după terminarea armatei.

Viața sa a rămas strâns legată de muncă. A lucrat pământul, a crescut animale, a arat mai întâi cu boii și ulterior cu tractorul. După înființarea gospodăriilor colective a lucrat și acolo, iar ulterior s-a angajat la Drumuri și Poduri, participând inclusiv la construirea unor poduri pentru calea ferată.

A muncit în gospodărie până după 90 de ani

Longevitatea sa a fost însoțită de o viață activă până la o vârstă la care puțini oameni mai reușesc să muncească.

În gospodărie avea trei vaci, șase porci în fiecare an și aproximativ 100 de găini. A continuat să se ocupe de toate acestea până la 93 de ani. Abia atunci a renunțat la vaci, însă a continuat o perioadă să crească porci și găini și să lucreze grădina.

Familia sa numără astăzi mai multe generații, inclusiv un strănepot.

Și-a pierdut recent soția

Ultima perioadă a fost însă una dificilă pentru baciul Gusti. Soția sa, Florica, alături de care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, a murit în urmă cu aproximativ șase luni.

La aniversarea celor 100 de ani, întrebat cărui lucru îi datorează longevitatea, Augustin Lenghiel a indicat tocmai grija și devotamentul soției sale. Cei doi au fost cunoscuți în comunitate și pentru disponibilitatea de a-i ajuta pe ceilalți. Familia povestește, de exemplu, că Florica cultiva cantități mari de legume pentru a putea oferi și oamenilor care aveau mai puține posibilități.

În prezent, baciul Gusti își petrece cea mai mare parte a timpului în pat și este îngrijit și vizitat aproape zilnic de fiica sa, Florica Codrean.

„Așe-i viața, păstă multe treci”

La 102 ani, concluziile sătmăreanului despre viață sunt simple și desprinse din experiența unui om care a traversat războiul, schimbări de regim, colectivizarea și transformarea radicală a satului românesc.

„Așa e viața, păstă multe treci, bune, rele”, spune Augustin Lenghiel.

O altă regulă după care spune că și-a trăit viața este evitarea conflictelor și păstrarea liniștii sufletești: „E bine să n-ai cu nimeni nimic, să poți pune liniștit capul pe pernă noaptea.”

Iar una dintre expresiile sale, păstrată în graiul locului, rezumă într-un mod aparte filosofia unui om ajuns la 102 ani: „Așe-i viața, trebuie să-i mai pui câte un pic de țucor.”

Povestea integrală a lui Augustin Lenghiel, alături de fotografii din diferite perioade ale vieții sale, poate fi citită pe NewsEdge.ro – „Cum păcălesc ardelenii moartea. Baciul Gusti și viața la 102 ani”.

foto: newsedge.ro

Demolari Satu Mare
Distribuie: