De câțiva ani încoace, așa, cam de vreo 4 ani, nu am prea ratat, fără voia mea, sincer, decât puține festivale de astea câmpenești care se organizează ca să dea bine un primar sau altul în ochii cetățenilor. Ce să faci, nici o meserie nu are doar plăceri. De bine, de rău, nici nu am stat la tot festivalul, că am mers la început, țac-pac, câteva poze, interviuri cu organizatorii, că așa cere protocolul locului de muncă, un suc, o cafea, că da, se primesc și de astea acolo unde sunt primari cât de cât organizați și apoi către case sau redacții, că trebuie și scrise știri de la bairamurile alea. Despre cât de mare a fost distracția seara și cum a dansat lumea în fața scenei, mai puțin important, alea se fabulează. Doar primarul a plătit reclama, nu bronzații care ridică praful în fața scenei când urcă pe scenă ceva lăutar no-name.

Și că am ajuns la bronzați, sincer, nu există sat, oraș, comună, fără de ei. Sau dacă există, cred că îi importă, sau altfel nu îmi pot explica, pentru că ei sunt linia întâi la astfel de sărbători. Au ei un al șaptelea simț că acolo e rând de băut și de mâncat de-a moca, pe la mesele de protocol, că așa, în spirit de sărbătoare,toți le mai dau câte o pălincă și un bogracs, că doar e din banii primăriei, nu ai lor personali. Și așa ajung „oamenii poporului” – aceștia sunt exact ca și politicienii, doar că pe ei nu îi alege nimeni, dar tot comunitatea îi întreține, doar că mai ieftin, să fie în linia întâi la distracție, fie că plouă,fie că e caniculă, ei simt ritmul și dansează în fața scenei până și pe odele cântate de copiii de la grădinița din localitate.

Dar nu ei sunt singurii bronzați,ci mai sunt și cei tip tren, adică cu două clase, în una au învățat să numere și în una să scrie, nu de alta dar trebuie să calculeze banii și să semneze pentru deschiderea unei firme. Ăștia sunt cei mai câștigați de pe urma sărbătorilor. Investiția lor e minimă, câțiva lei pe metru pătrat de teren închiriat de la primărie, o ruletă confecționată manual, că altfel nu ar ieși cum vreau ei și niște sticle de vin, elastice de păr și alte inelușe și chestii minore, la 5 lei kilogramul. Le așează peo masă rotundă pe care se pune ruleta și te îndeamnă să te simți norocos. Și fraierii mușcă momeala, sperând cu toții, la o sticlă de vin câștigată cu 2 lei și o învârtire. Și nici nu se lasă cu o învârtire, că „comerciantul” îi încurajează că dacă dădeau puțin mai tare, le ieșea pe vin sau cola. Și pe ideea „mușchii mei minte nu are”, se pune fraieru și mai dă odată. Și ghici ce? Ai ghicit, tot un elastic de păr ia, pe care îl aruncă mai încolo să nu creadă nevasta că a fost la alta, că dacă îl întreabă de bani, mai bine zice că i-a pierdut când ajunge acasă cu mâna goală și fără cadou la copii. Și știti care-i problema fraierilor? Nu umblă niciodată singuri. Că mereu sunt 3-4 și se ambiționează unul de la altul să dea, care mai de care mai voinic norocos mâncător de rahat în tinerețe, dornic să fie el masculul Alfa care dă de băut o sticlă de vin încălzită la soare. Și ghici ce din nou? Nici el nu nimerește nici măcar un pistol cu apă să îl ducă acasă la copil.

Și ca aceștia, mulți alții, care se cred norocoși fie să spargă baloane, fie să îmboarde niște cutii de tablă care nici mama bronzatului nu cred că știe cum is prinse acolo pe scândura aia încât nu cad nici când dai cu ciocanul în ele. Dar ce contează, important e că bronzatul îl face pe fraier să se simtă important, musculos, entuziasmat și îi ia banii. La urma urmei totul se rezumă la bani. Unul dă bani să se simtă important și să se dea rotund în fața prietenilor și a unor gagici dacă îi dă Domnul recoltă bună peste zi, iar altul folosește metode care mai de care mai inovative pentru a-l face pe fraier să îi dea mai mulți bani, pe ideea: „ leu cu leu se face suta”

Mă întreb dacă un om cu scaun la cap ar fi în stare să își lase banii câștigați într-o zi, poate în schimbul trei, pentru a se simți mascul adevărat.Și haideți să fim serioși,nici femeile nu sunt mai inteligente, doar că ele nu își încearcă norocul la jocuri de astea, ci își pun la încercare rezistența în fața copilului plimbându-l în fața standului cu chinezării colorate și chițăitoare, la suprapreț, aceleași pe care le găsești la cooperativa din sat, de unde nu le iei, că doar nu dai banii de o pâine pe ele. Dar lasă că dai la ziua comunei banii de 3 pâini, pe aceeași chițăitoare, doar pentru că ai fost fraieră să îți duci copilul în mijlocul bronzaților puși pe făcut bani.

A nu se generaliza aceasta tipologie de oameni, dar dacă te-au încins aceste adevăruri se prea poate să fi fost măcat o dată fraier sau fraieră și să fi stricat banii pe șmecheriile bronzaților cu firmă.