Românul are nevoie de un model, asta e clar. Nu prea îi vine lui să se apuce de o treabă așa, de unul singur, să bătătorească drumuri neumblate, să facă o cărare prin junglă. Nu, românului îi place să copieze. Și încă asta nu ar fi o problemă, că avem destui oameni demni de urmat, de luat exemplu pentru faptele bune pe care le fac. Doar că să faci bine, pentru români a devenit plictisitor și dacă atunci când faci un bine nu ești filmat, pozat cum ți se rup nădragii de 1000 de euro în cur aplecându-te să dai pomană, dacă nu ai o găină pe cap sau ceva curcă în lesă când ieși să faci un bine, zici că nu e primit.

Puțini sunt cei care mai conștientizează în ziua de astăzi că există eroi. Da, există eroi și sunt mereu gata să intervină. Nu zboară, nu cad din cer, dar sunt acolo când omul are mai mare nevoie de ei. Toți dăm click cu repeziciune atunci când vedem un titlu de genul” Accident extrem de grav, 5 persoane încarcerate” sau când e vorba de microbuze răsturnate, dar inteligența tuturora se oprește la a savura drama altora și nu la a vedea ceea ce e dincolo de un dezastru. Dincolo de tot accidentul, de lumea adunată buluc să facă poze, de polițiștii care restricționează circulația, stau eroii. Oamenii ăia pe care de fapt îi ignorăm căutând cu privirea sânge și victime. Aceia sunt eroii zilelor noastre de care nu vrem să știm. Oameni care țin în palme viețile altora și de a căror mică greșeală se leagă viața unui om. Aceia sunt eroii care până să ajungă să se apropie de victima unui accident, de o pisică blocată în copac, de o casă inundată, de un foc, au zeci de ore de nesomn, de zile de pregătire, de protocoale învățate, pentru ca în clipa în care cineva îi va solicita să devină eroi, să o facă în cel mai profesionist mod.

Sunt de fapt tot oameni, dar niște super oameni, oameni care reușesc să rămână calmi atunci când noi plângem, să rămână integri atunci când noi facem diferența între proprietarii caselor care ard, să rămână demni atunci când noi afirmăm cu lejeritate „așa merita” sau „lasă-l că are de unde, a primit ce merita”, să rămână curajoși, concentrați, atenți și gata de acțiune atunci când noi ne blocăm și nu suntem în stare să dăm cel mai mic ajutor unei persoane care are nevoie de el. Și nu de puține ori ei sunt gata să își dea și viața pentru a-și duce misiunea la capăt. Nu o să știm niciodată câți și-au rupt piciorul, s-au tăiat la mână, s-au ales cu răni în urma intervențiilor, pentru că ei nu se vor plânge niciodată, ci atunci când îi vedem tot ce vor face va fi să rezolve o misiune cu succes. Județul Satu Mare are un pompier martir, care a decedat în timpul unui incendiu la care s-a prezentat pentru a-l stinge. Prea puțină lume știe de el, dar acel om și toți colegii lui care îmbracă zilnic echipamentul sunt eroi, unii de care nu știm nici să ne bucurăm, nici să îi apreciem. La mulți ani, pompierilor!