Sătmărenii parcă sunt o specie atipică de oameni. La Satu Mare lumea a fost îndoctrinată că totul este roz, iar dacă nu este, atunci să închidă ochii și să își închipuie. Dar nu să își închipuie cum ar fi să fie totul roz, ci cum ar fi dacă le-ar fi mai rău. Și cu frica aceasta infiltrată sub piele sătmăreanul își duce veacul printre aceleași blocuri gri, pe același trotuare cu dale lipsă, cu gropi și stând pe aceleași bănci pline de rahat de ciori.

Sătmăreanul a fost supt de orice putere și orice spirit de initiativă de a-și cere drepturile, de frică să nu le piardă și pe cele puține care mai îi sunt respectate. Iar atunci când totuși i s-a mai respectat un drept de mult uitat și pus la colț, sătmăreanul a fost dresat de cei care îl conduc să îi venereze, să îi pupe tălpile și dacă se poate, să îi dea și o slujbă de binecuvântare la Biserică.

Și uite așa, pe străzile din Satu Mare se adună oameni doar la ora 15 când se iese de la muncă, în data de 10 a lunii când e de scos salariu de la bancomate și când mai e câte o sărbătoare și se mai dă câte o pomană și pentru gura lui. Oamenii au uitat să se mai adune fără motiv, să se bucure, oamenii au uitat să mai ceară ce li se cuvine.

Acum un an, pe străzile din Satu Mare, se protesta. Aproape 1000 de oameni au umplut groapa din Pasajul Coposu și au mărșăluit până la statuia lui Vasile Lucaciu. S-a protestat față de clasa politică, după drama de la Colectiv. Acum un an, în ziua în care Ponta și-a dat demisia au fost cei mai mulți oameni în stradă la Satu Mare, oarecum încurajați că acum nu mai are ce să le facă dacă ei vor scandal să plece. A fost cea mai mare mișcare de protest din Satu Mare, pe care nici sindicatele nu au egalat-o și nici nu există mari speranțe, pentru că sătmăreanul nu mai știe să fie sigur pe el, să ceară ce i se cuvine, să lupte pentru ce este al lui de drept, să își asume ce are de spus și să își mențină părerea în fața cuiva. S-a umplut internetul cu „dătători de păreri”, ascunși sub conturi false sau sub poze cu flori și cu pisici, care critică în stânga și în dreapta, dar care nu îndrăznesc să spună cuiva verde în față ce îi doare, cu ce l-au supărat și cum consideră că ar arăta lucrurile dacă ar fi dreptate.

Asta și pentru că e dominat de frica de a nu pierde și puținul pe care îl are, dar și pentru că de-a lungul anilor a fost făcut să își piardă încrederea în el că mai este bun de ceva, inclusiv de a-și mai găsi un alt loc de muncă. Bineînțeles, procentul nu este de 100% în cazul acestor „dătători de păreri” din mediul online, dar cei care totuși sunt destul de siguri pe ei să facă asta și în mediul real, sunt prea puțini și prea nebăgați în seamă, că nu degeaba zice cântecul „unde-i unu nu-i putere”.

S-a protestat pentru Roșia Montana – 20 de oameni, s-a protestat pentru drumul Homorod – Satu Mare – 30 de oameni, s-a protestat împotriva tupeului parlamentarilor de a-și vota pensii obraznice – 3 oameni, s-a protestat pentru întârzierea subvențiilor APIA – 25 de oameni. Păi cum să te ia cineva în seamă când de fapt nu reprezinți nimic? Cum să poarte cineva frică de cei care l-au votat când nici atunci când folosindu-se de unul dintre drepturile sale fundamentale și cu cea mai mare putere, nu se mobilizează?

Aaa, și mai e ceva. Dacă se poate, să se protesteze împotriva a ceva ce nu ne interesează. Că na, cum să protestezi pentru rezolvarea gropilor din trotuare, cum să protestezi că directoarea de la școală îți mai solicită bani în fondul de rulment/al școlii/al clasei, chiar dacă învățământul e gratuit, cum să protestezi că stai 4 ore la coadă la urgență, cum să protestezi că își bat joc de tine firmele de construcții drumuri, cum să protestezi că funcționarii publici îți vorbesc flegmatic, cum să protestezi că se plătesc lucrări din bani publici la preț triplu față de realitate? Păi cum? Păi dacă mâine dai ochii cu unul dintre cei împotriva căruia ai protestat, pe stradă, și te-a văzut la tv că ai protestat, ce îi spui? Chiar, tu, sătmăreanul supt de inițiativă și fără încredere în sine, ce îi spui unui astfel de om, care la un nivel sau altul te reprezintă? Ce îi spui, după ce atâția ani ai fost învățat să spui doar „mulțumesc” unor oameni care nici măcar nu și-au îndeplinit în totalitate atribuțiile de serviciu, nici măcar după ce și-au rezolvat interesele personale? Nu îi spui nimic, aștepți să ajungi acasă, să te loghezi cu contul acela fals și apoi începi să înjuri din nou pe cine îți iese în cale și să îți exprimi frustrarea că ai fost din nou laș și nu ai vorbit când ai putut.