PNL Satu Mare a cunoscut timp de 6 luni unul dintre cele mai bune momente din istoria partidului, dacă e să privim funcțiile pe care le-au ocupat. Deși la alegerile locale nu au făcut un scor de lăudat, aceștia au fost lăsați de UDMR să adape calul mare pe care maghiarii au încălecat ca niște husari, cel puțin pentru 4 ani, și să se joace cu coada lui, ca un băiat de grajd, cu promisiunea că dacă își vor face treaba bine,îi vor lăsa să-l călărească din când în când. Au început liberalii să fie vizibili cum scot gunoiul, cum fac curățenie după vechea conducere, dar tot cu ochi la cal și cu gândul la propriul cal. Totul era parcă dintr-un film cu un copil sărac de la curtea regelui, care vesează zi de zi să ajungăsă aibă propriul grajd, nu doar să facă curățenie. Diferența dintre film și realitate e că aici nu au existat zâne, răbdare și nici compasiune.

În timp ce goleau gunoiul din funcțiilepe care le ocupau se umpleau de gunoi în propria casă, acolo unde intrau cu cizmele murdare și unde lăsau un miros greu de suportat. Focusați pe calul UDMR și mânați de dorința de a avea propriul cal, au uitat de măgarii din partid cu care au tras la căruță până în acel moment. Aceștia au fost dați la abator pentru salam, partidul rămânând pedestru, dar cu gândul la caii mari pe care îi vor încăleca din decembrie, după alegeri. Cei trei-patru birjari care au avut acces la bici au pocnit cu el pe unde au putut și mulți au fugit speriați.

Cu atitudine de toreadori, nici măcar de călăreți, au intrat și în campanie. Biciul într-o mână și pliantele întinse cu ezitare și grabă, în cealaltă, dorindu-și ca această campanie să treacă cât de repede pentru a putea încăleca. Doar că nimeni nu a întrebat calul dacă îi vrea pe ei, așa că pe când s-au apropiat mai mult de el, au luat o copită, de le-au zburat dinții cu care doreau să muște din ciolan. Nu e exclus ca măgărușii lăsați deoparte, la iesle, să fii vorbit înainte cu calul cel mare, să nu le lase colegii să încalece.

Și uite așa, au rămas liberalii sătmăreni fără dantură de ciolan, nesuiți pe cal și cu niște gingii sensibile. Acum nici nu mai îndrăznesc să caute o vacă de muls pe lângă grajdul fermierului șef, pentru că știu că alți grăjdari vor veni curând,ci caută un țap ispășitor, pe care și dacă îl vor găsi, vor putea cel mult să-l mulgă, pentru că la căruță precis nu va fi bun să îl lege pentru a redresa căruța.