25 Mai – Ziua Eroilor. Dar cine mai vine azi la ziua ta dacă nu dai de băut? Nimeni. De aceea și la Ziua Eroilor, fără paranghelie, mici sau măcar voturi, nu a fost mai nimeni. Noroc cu politicienii și cei câțiva directori de deconcentrate care s-au obosit să plece de la birou ca să poată fuma o țigară în voie. Ghinionul lor că nu au avut mulțime de care să se ascundă.

O mână de reprezentanți ai instituțiilor statului de-a curmezișul între grupul de politicieni și 2-3 veterani și cel de preoți și garda de onoare. Cetățeni, mai puțini ca păduchii de pe-un câine crescut la bloc, în vană. Preoți cât cuprinde, aproape unul la fiecare erou pe care l-a dat Sătmarul, asta dacă ne gândim la eroii din Revoluție. Dacăe să privim prezența per ansamblu, mult sub numărul de eroi căzuți pe aceste meleaguri pentru ca ele să existe azi în forma actuală. Poate pe unii din cei care nu au fost prezenți tocmai asta îi deranjează.

La sfârșitul evenimentului, un bătrân cu o carte veche de rugăciuni în mână( pesemne din stafuu-ul bisericesc), afirmă unui preot: „Când vă gândiți câți au murit atunci și ce puțini sunt acum”

Nu doar că spiritul de sacrificiu, eroismul, disponibilitatea de a te jerfi pentru un țel au murit de mult în poporul român, dar până și respectul pentru cei care au avut cândva toate acestea în gândirea lor și în stilul de viață, a dispărut.

Aceeași poveste, mai nou, la fiecare eveniment istoric care este marcat. Și asta nu de ieri, sau de alaltăieri, să zici că ține de cei care ne conduc în prezent, ci e un flagel care prinde să se extindă tot mai mult.

Dacă ai scoate politicul din schemă și ai lăsa doar omenia și trăirile adevărate, nici măcar cei aproximativ 30 de inși nu ar mai fi existat pe platoul. 

Mulțumim eroilor!