Aparațiile publice sunt vitale pentru orice politician, pentru că o vizibilitate cât mai mare aduce cu sine o probabilitate mai mare de a obține voturi din partea celor în fața cărora apar. E ca în orice strategie de dezvoltare a firmei, cu cât mai multe contacte, cu atât mai mare rata de reconversie a celor care știu de tine în clienți, sau în cazul politicienilor…în votanți.
Doar că nu de fiecare dată, sau mai bine zis nu toți politicienii sunt apți de apărea în fața publicului. Pentru că unii de câte ori apar, tot la fel de prost se prezintă.
Am avut ocazia să iau parte, în decursul anilor, la zeci sau chiar sute de conferinte de presă, evenimente publice, sărbători câmpenești sau alte prilejuri în care politicienii au avut de vorbit mulțimii, fie direct, fie prin intermediul presei.
Poza de mai sus și discursul premierului Viorica Dăncilă de zilele trecute, de la vizita din Dâmbovița au fost imbold pentru acest material, pentru că până acum nimeni nu a luat la analizat cât de bine se prezintă politicienii în fața cetățenilor. Și vorbim de politicieni aleși, cu funcții, pentru că în cazul celor care fac politică pe băncile partidelor, situația este și mai dezastruoasă.
Și dacă tot l-am surprins pe deputatul Octavian Petric la un concurs de vinuri citind de pe foaie, putem începe cu el. Sau dându-l exemplu pentru o categorie de politicieni, căci dânsul mai are și alți colegi, care deși nu sunt la primele zile pe funcții, și nici măcar la primele mandate, au nevoie de fițuici pentru a se exprima public. Și măcar dacă am vorbi de discursuri motivante, care să dea un imbold de energie, care să creeze în cei care îl ascultă o vibrație…NU, vorbim de același limbaj de lemn prin care toți își arată sprijinul și susținerea instituțională, citind niște mâzgălituri scrise de mână pe o bucată de mașină, poate chiar în drum spre eveniment, pentru că nimeni nu dă atâta importanță celor în fața cărora vorbesc încât să își pregătească un discurs frumos, acasă, în fața calculatorului.
Asta în cazurile evenimentelor, dar la fel se întâmplă și la conferințele de presă, conferințe la sfârșitul cărora, dacă un astfel de politician nu este însoțit de un șef de partid, care să răspundă la eventualele întrebări venite din partea presei afirmă că presa a fost invitată pentru „declarații de presă” și nu pentru o conferință, astfel că întrebările nu sunt permise. Nu doar în PSD am întâlnit astfel de cazuri, ci și la ALDE, acum câțiva ani, când partidul dorea să promoveze „tinerele valori politice” din partid. Doar că acele „valori” primeau o fițuică gata scrisă, pe care se chinuiau chiar și să o citească, pentru că habar nu aveau de subiect, iar despre întrebări pe temă, nici nu se pune problema.
Norocul tuturor e că la Satu Mare presa este foarte molcomă, și nu încearcă să pună în dificultate politicienii cu întrebări sensibile sau capcană. Și când totuți se întâmplă, tot la cei de la ALDE îmi fuge mintea, mai exact la domnii Ștef și Silaghi, care din dorința de a arăta că stăpânesc orice domeniu de discuție, încercau niște răspunsuri elaborate, fără cap și fără coadă, în care povesteau orice, doar despre subiect nu. De admirat că, măcar în cazul lor, bâlbâielile și grimasele nu erau prezente, aveau flux în vorbire, dar cam atât.
Mai sunt și politicieni care sunt capabili să vorbească fără foaie și fără să ocolească subiectul, Adrian Albu și Adrian Cozma fiind doi dintre ei. În cazul lor nu există fițuici scrise de mână, nu există ocolire a subiectului, dar de multe ori există atâtea detalii fără rost, încât se întâmplă ca presa să ocolească de tot subiectul din cauza unei informații prea stufoase pentru a fi publicate pe înțelesul tuturor.
În cazul celor de la UDMR, momentele cu fițuici există, indiferent pe ce limbă se ține discursul, doar că sunt unele tipărite. Spre deosebire de politicienii români ei apelează la persoane care totuși au cunoștințe despre ce înseamnă un mesaj transmis unei mulțimi. Doar că în cazul lor se transmite doar ce se dorește, jumătăți de mesaje de cele mai multe ori, iar răspunsurile la întrebări sunt atât de scurte sau de seci că mai că îți pare său că ai întrebat, că ai rămas mai în ceață ca înainte.
Unul dintre politicienii care a reprezentat Satu Mare și care poate fi considerat model de a vorbi în public, pe înțelesul tuturor, fără fițuici, bâlbâieli sau alte probleme, este fostul deputat Andreea Paul. Discursurile ei erau pregătite temeinic dinainte, aveau introducere, aveau conținut, aveau punct culminant și aveau și încheiere, după care existau și răspunsuri la întrebări, tot cu subiect și predicat.
Unul dintre cei mai curajoși politicieni neinițiați în ale vorbitului, care merită apreciat pentru că măcar încerca și chiar a evoluat în ceea ce privește vorbitul, a fost fostul prefect Eugeniu Avram, care deși avea o parte din discurs standard : „ Vă bucurați de toată susținea mea și a instituției pe care o reprezint”. Cel puțin Eugeniu Avram, la fel ca Marcela Papici atunci când era viceprimar, nu se angajau în discuții pe domenii pe care nu le cunoșteau, afirmând elegant că discută cu persoane avizate în domeniu și revin pe urmă cu un răspuns, iar discursurile lor erau îngrijite și pregătite anterior apariției publice.
Nu ne avântăm în a discuta despre cum vorbesc în public primarii din județ, pentru că situația este și mai dezastruoasă, nefiind prea mulți edili prin Satu Mare care să poată vorbi cinci minute despre un subiect fără să se împleticească, să își piardă ideea sau să uite de unde au început și unde au de ajuns al sfârșitul discursului.
Și cu toate acestea, cei mai mulți primesc din nou votul cetățenilor. Modul lor de a vorbi în public să fie oare exact modul cetățenilor de a înțelege?