Poate pentru cei de la Direcția Generala de Asistență Socială și Protecția Copilului nu mai e un caz atât de răsunător căci un beneficiar al unui centru pentru persoane cu deficiențe psihice a fost violată, căci probabil ei știu de mai multe astfel de cazuri decât noi, presa, dar pentru noi, ca oameni din spatele tastaturii, cât și pentru ceilalți sătmăreni, cazul a fost unul care ne-a șocat.

Și de ce ne-a șocat? Pentru că față de cei numiți politic în funcții, care consideră că nimeni și nimic nu îi poate atinge, nici măcar boala, noi ne gândim că în situația fetei violate cu o coadă de lopată, putea fi cineva din familia noastră, pentru că noi nu suntem zei ca și cei din funcțiile publice și suntem conștienți că poate veni un moment când noi sau cineva din familie sp cadă pradă unei astfel de boli, și vrând nevrând am ajunge într-un astfel de centru.

Astfel că după ce toată presa a vuit că o femeie a fost violată de alte două persoane cu o coadă de lopată, care a fost introdusă atât în vagin cât și în anus și a avut nevoie de trei zile de spitalizare, oamenii și-au făcut curaj să vorbească și despre alte cazuri, despre faptul că acest caz nu ar fi neapărat o excepție de la regulile de bun management al centrului din Carei, unde a avut loc totul, ci a fost doar „sărit calul”, căci de fapt toată conducerea centrului din Carei și a direcției de asistență socială ar ști de aceste cazuri, dar ar sta liniștiți în birouri până cei implicați se potolesc.

Acum, marea problema a conducerii nu este că beneficiarii se violează, se batjocoresc, își nenorocesc viața, reușesc să fugă din centru și să ajungă buimaci pe străzile orașului, NUUU, nici vorbă, cea mai mare grijă a lor e că toate acestea au ieșit la iveală și presa a luat atitudine, oferindu-le, metaforic vorbind, un viol mediatic, cu urmări mult mai reduce față de ce pățise fata violată în centrul din Carei.

Bine, așa vedem noi că „violul” administrat de presă e fără repercursiuni, pentru că în rândul celor instalați politic s-a stricat „feng-shuiul”, căci trebuia să facă și conducerea ceva ca să pară că e implicată și activă, și atunci trebui să facă ceva mișcări de personal. Nu vă gândiți că managerul de la centrul din Carei a rămas fără loc de muncă după ce în instituția pe care o conduce a avut loc un viol, agresiuni și evadări, nici vorbă, el a fost doar detașat în altă parte, că doar e omul cui trebuie și nu poate rămâne fără loc de muncă.

Asta dacă nu e și rudă cu cine trebuie și atunci nu e voie nici să fie mutat pe un post cu salarizare mai mică.

Bun, asta s-a făcut, directorul de la Carei a fost mutat la Hurezu, dar în ce privește managementul centrului din Carei se schimbă ceva? Beneficiarii vor primi mai multă atenție, vor fi supravegheați mai cu atenție, se vor preveni evenimente viitoare de acest gen? Nimic din toate acestea nune-a fost transmis de către DGASPC, ci doar o revoltă a conducerii asupra faptului că presa i-a fut*t și le-a stricat zenul și imaginea și liniște și ei s-au văzut nevoiți să muncească și să scrie rapoarte, nemairămânându-le timp să se pozele șefele între ele și să își spună cât de mult se iubesc și cât de perfecte sunt.

În trei zile de când a pornit scandalul, tot ce a putut face DGASPC a fost să trimită 2 comunicate de presă, scrise de doi purtători de cuvânt, în care subiectul principal a fost presa și nu măsurile de îndreptare a situației și de îmbunătățire a condițiilor pentru beneficiari. Aaaa, știm, nu sunt fonduri, căci 90% din bugetul instituției merge pe salarii, prime și funcționare, în timp ce obiectivele DGASPC sunt an de an renovate de voluntari, din donații, din mărinimia altora. Și se pare că șmecheria funcționează, pentru că nimeni nu se obosește să ceară o schimbare sau mai mult, să o producă.