Mihaela Bauer este un nume care a mai apărut în câteva rânduri în ziarul nostru, ca o exprimare a noastră în ceea ce înseamnă susținerea tinerilor sătmăreni care ne fac mândrie. Mihaela este prima femeie din judetul Satu Mare absolventa a Academiei Navele, ea fiind recent numită în grad și primindu-și brevetul de ofițer.

Mihaela a acceptat să răspundă la câteva întrebări despre toată experiența ei în Academia Navala, momentele grele întâmpinate, gestionarea dorul de casă și planurile ei de viitor

Cum ai descrie toată experiența de la Academia Navala privind înapoi la anii pe care i-ai petrecut acolo?

Privind înapoi la acești patru ani, pot spune că Academia Navală mi-a schimbat complet perspectiva asupra vieții. A fost o continuare firească după liceul militar, dar intensă și formatoare. Fiecare zi a fost o lecție despre disciplină, responsabilitate și muncă în echipă. Am învățat să mă depășesc constant, să îmi descopăr limite pe care nu știam că le am. Am demarat ca o tânără cu visuri mari, iar după patru ani, sunt mândră de ce am realizat. Sunt profund recunoscătoare pentru tot ce am trăit aici.

Care au fost episoadele, momentele când ți s-a părut cel mai greu? Te-ai gândit vreun moment sa renunți?

Cel mai greu mi-a fost la început, în primele luni de academie, când a trebuit să mă adaptez la noul stil de viață. Venisem din liceul militar și credeam că sunt pregătită. Ritmul era intens, cerințele mult mai mari, iar responsabilitățile constante.

Al doilea moment care m-a marcat profund a fost în vara de după anul al doilea, când a trebuit să mă despart de Nava-Școală Mircea. Acele săptămâni pe apă fuseseră magice – învățasem să iubesc cu adevărat marea, să înțeleg ce înseamnă să fii navigator. Când s-a terminat stagiul și a trebuit să cobor de pe navă, am simțit un gol imens. Era ca și cum mă despărțeam de o parte din sufletul meu. În acel moment am realizat cât de mult însemna pentru mine această cale.

Să renunț? Sincer, nu. De fiecare dată, gândul că aceasta este calea mea și că aici îmi aparține viitorul m-a făcut să continui. Acum știu că și momentele mai grele m-au întărit și m-au pregătit pentru tot ce avea să urmeze.

Ai fost departe mult timp de familie, de locurile natale, cum privesc ai tai acum tot acest efort și mândria de a avea copilul absolvent?

Distanța de Satu Mare nu a fost un impediment pentru mine și familia mea. Să fii departe de familie atâția ani înseamnă să ratezi multe momente importante – sărbători, aniversări, simple seri de familie. Familia mea a înțeles însă că aceasta este calea mea și m-au susținut necondiționat. Eu am încercat să merg acasă cu fiecare ocazie pe care o aveam – în weekenduri prelungite, la sărbători, ori de câte ori programul îmi permitea să fac drumul până la Satu Mare. Iar când eu nu puteam să ajung din cauza programului intens de la academie, ai mei veneau să mă viziteze. Făceau drumul lung de la Satu Mare până la Constanța doar ca să mă vadă două, trei zile și să se asigure că sunt bine. Aceste vizite sunt ca o gură de aer proaspăt – îmi redau energia și motivația de a continua. Știam că, indiferent de distanță sau dificultăți, familia mea va fi mereu acolo pentru mine, iar acest lucru îmi dădea puterea să merg mai departe. Acum, văzându-mă absolventă, strălucesc de mândrie. Efortul nostru – al întregii familii – a fost răsplătit.

Care sunt planurile tale de viitor? Ce profesie te gândești să îmbrățișezi de acum înainte?

Nu vă pot da un răspuns concret la această întrebare. Cert este că voi rămâne în strânsă legătura cu marea. Personal, mi-aș dori să ajung la bordul unei nave unde să am șansa să pun în aplicare cunoștiințele acumulate în academie și să câștig experiență pe mare.

Cum ai descrie viața pe bric din postura unei tinere care nu a avut înainte prea multă experiență, sau deloc, în a sta “pe apa” atâtea zile?

Experiența de la bordul Navei-Școală Mircea a fost ceva cu totul special, de neuitat. Încă din liceu așteptam cu nerăbdare stagiul de la finalul anului doi – era momentul pe care îl visam de când am intrat la academie. În fiecare seară, după finalizarea tuturor activităților, stăteam câteva minute pe punte și admiram apa din jurul meu. Era o pace și o frumusețe pe care nu le mai trăisem niciodată.

A fost extrem de obositor, recunosc – aveam atâtea activități și lucruri de învățat: de la cățăratul la vele la spălatul puntii, de la nodurile marinărești la dormitul în hamace. Fiecare zi era plină de provocări noi, de abilități pe care trebuia să le stăpânesc rapid. Dar a meritat din plin fiecare moment de oboseală.

Gradual am învățat să înțeleg ritmul navei, să mă adaptez la spațiul restrâns și la viața pe navă. Fiecare răsărit de soare de pe navă era magic, fiecare val și curent o lecție de curaj și răbdare. Am descoperit că marea îți testează limitele fizice și mentale, dar îți oferă în schimb o libertate și o conexiune spirituală pe care nu le găsești nicăieri altundeva.

Dacă ar fi să mă întorc în timp măcar pentru o zi, aș alege cu drag acea perioadă. Acum nu pot să îmi imaginez viața fără această conexiune profundă cu marea – ea face parte din mine pentru totdeauna.

Ești prima sătmăreancă absolventa de Academia Navala, te consideri o deschizătoare de drumuri? Ce mesaj ai pentru cei care se gândesc să îți calce pe urme?

Să fiu prima sătmăreancă absolventă este o onoare și, da, o responsabilitate. Mă simt mândră că pot fi un exemplu pentru fetele (și băieții) din județul meu că orice vis este posibil cu muncă și determinare. Pentru cei care se gândesc să îmi urmeze exemplul, mesajul meu ar fi: nu vă fie teamă să visați, căci cine nu visează, nu realizează! Drumul nu va fi ușor, dar fiecare zi de muncă vă va face mai puternici. Academia Navală nu înseamnă doar o carieră – înseamnă o transformare completă, o șansă să vă descoperiți adevăratul potențial. Să nu vă lăsați descurajați de dificultăți sau de distanță. Dacă eu, o tânără din Satu Mare, am reușit să ajung aici, oricine cu pasiune și dedicare poate face la fel. Marea vă așteaptă!

Despre Mihaela Bauer au cuvinte de laudă inclusiv profesorii care au calauzit-o în acești ani de studiu, ea reușind să se remarce in repetate rânduri, iar una din marturisiri este următoarea:

,,Pe parcursul celor patru ani de studiu, Mihaela Bauer s-a remarcat prin seriozitate, disciplină și rezultate academice foarte bune. A demonstrat constant capacitate de înțelegere rapidă a conceptelor teoretice complexe și abilități practice excelente în domeniul navigației maritime. Recent, excelența sa academică a fost recunoscută prin două premii importante: Premiul I în cadrul sesiunii de comunicări științifice internaționale ,,The 47th Scientific Conference for Bachelor Degree Students CADET-NAV 2025” organizate de Academia Navală ,,Mircea cel Bătrân” și Premiul Special acordat de Facultatea de Matematică și Informatică a Universității OVIDIUS din Constanța în cadrul Concursului de Informatică și Tehnologii Informatice ESTIC 2025.

Dincolo de performanțele academice, s-a implicat activ în viața extracurriculară a instituției. A făcut parte din echipa de handbal a academiei, demonstrând spirit de echipă și perseverență. Pasiunea pentru fotografie a completat-o prin participarea voluntară la activități organizate de academie, dezvoltându-și astfel sensibilitatea artistică alături de rigoarea tehnică.

Un aspect deosebit de apreciat a fost deschiderea către experiențele internaționale. A participat cu entuziasm la programele de schimb cu academii din străinătate și a beneficiat de o mobilitate Erasmus, demonstrând adaptabilitate și capacitatea de a învăța în medii multiculturale.

Mihaela reprezintă un exemplu de profesionalism al viitoarei generații de ingineri ofițeri români. O recomand cu încredere pentru orice poziție din domeniul maritim, fiind convinsă că va onora tradiția academiei noastre.” afirmă Profesor, Lector univ. dr. Edith-Hilde Kaiter, Facultatea de Inginerie Marină