Ziua 5 din expediția noastră ne-a prins în Colchester în UK. Ne-am trezit și am setat GPS-ul direct la Stoke on Trent! De dimineață de la micul dejun am simțit că am ajuns în Marea Britanie pentru că am primit mâncare multă. Nu ca și în Olanda sau Germania, unde se pune accent pe mâncarea sănătoasă nu pe cantitate. Ceea ce este foarte bine! După micul dejun am ieșit afară și, tipic Daciei, am început să dezaburim geamurile cu cârpe, asta pentru că luneta nu se dezaburește singură, nu știm de ce. O fii stricat sistemul. Ne-am făcut provizii de cârpe pentru că știam că ne așteaptă și momente de astea și până la urmă asta înseamna Dacia. Șofer în condiții mai puțin plăcute.

Pe drum ne-am întâlnit cu mulți romani, cred că de două ori mai mulți decât în toate țărilor prin care am trecut la un loc. Mai ales pe autostrazile țării. Ne-am obișnuit repede cu condusul pe partea stângă și am continuat ritmul nostru de 120-125km/h constant. Stăteam în mașină și parcă se simțea o ușoară bucurie pentru că ajungem la destinația finală cu bine dar și oboseala acumulată în 5 zile de condus într-o mașină placută nouă dar în care se simte oboseala și disconfortul.

În aceste 5 zile am străbătut Europa la volanul unei Dacii din 2004, motor de 1310 pe injecție, cu 52.000 de km la bord și pentru care avem un respect deosebit pentru felul cum a mers. Am întâlnit oameni, români și străini, care s-au arătat încântați de idee și cu toate că prețul Daciei este cât un salariu mediu în România, întorcea privirile tuturor. Probabil mulți erau români, mulți cunoșteau Dacia ca mașina sau mulți întorceau tocmai pentru tenta ei de retro, de mașină veche, clasică. Am parcat mașina doar în parcări private să o ferim de eventuali vandalizatori pentru că am fost anunțați că sunt și oameni care fac asta peste tot. Am băgat doar benzină de 100 și 102 cifra octanică și am avut grijă să o păstrăm curată pe toată durata călătoriei. Nu vorbim despre bani, pentru că așa ceva nu se poate contabiliza în bani ci în oamenii care s-au simțit mândrii să vadă Dacia, puțin din istoria veche și recentă a României, peste tot prin Europa, mergând bară la bară cu alte mărci străine de mașini.

Din păcate, drumul ei se termină în Stoke on Trent. Nu putem să mergem mai departe cu ea pentru că am simțit în aceste zile, pe lângă satisfacții și frig, oboseală, raceală și mașina nu mai merge ca la început. Toba este destrânsă, motorul nu mai merge rotund, simțim că la relantiv se înneacă uneori, încălzirea ori merge pe cald ca în sauna ori merge rece ca în congelator. Dacă vă uitați atenți , Ovidiu are tot timpul pe picioare când conduce ceva pus pentru că intră aer de peste tot. Chestia cu încălzirea am simțit-o din primele zile dar am zis că o facem orice ar fi. Avem tot respectul pentru voi, cei care ne-ați urmărit, care ne-ați susținut și care ați fost alături de noi în filmările Live de pe Facebook și nu în ultimul rând pentru frumoasa Dacie. O mașină care este în sufletul nostru pentru istoria ei și pentru că pe mulți ea ne-a făcut șoferi.

Dacia pleacă astăzi spre Romania pe trailer pentru ca în țară să o reparăm și să plănuim alte escapade prin lume. Ne pare rău că nu putem să mergem înapoi cu ea pe roți dar ne bucurăm că am ajuns la destinație fără să deschidem capota, să completăm ulei, să ni se oprească motorul în mers sau alte probleme. Am băgat doar benzină și atât. Ne-am simțit bine împreună cu voi și vă invităm în continuare să ne urmariți pentru că aventurile noastre cu Dacia nu se termină aici, în continuare ne puteți urmării pe pagina de Facebook și pe canalul de youtube! Mâine apare filmulețul cu ea când o punem pe trailer!

Mulțumim!