Viaţa culturală din România s-a extins ca şi număr de activităţi şi ramuri de activitate extraordinar de mult în ultimii 27 de ani. După o perioadă în care prea puţine influenţe străine puteau să se facă resimţite pe teritoriul ţării şi în care folclorul românesc abunda prin toate satele, s-a ajuns ca în prezent, acesta să fie mai slab reprezentat în unele zone decât activităţi importate din alte culturi.

Dansurile populare sunt un domeniu care suferă mult la acest capitol, atât din cauza creşterii numărului de stiluri de dans predate printre români cât şi a interesului tot mai scăzuit pentru a menţine vie această activitate acolo unde cândva era centrul ei, la ţară. Judeţul Satu Mare resimte din plin acest lucru.

„În comparaţie cu vremurile în care în satele noastre obiceiurile erau vii, erau în plină desfăşurare, în zilele de astăzi e din ce în ce mai greu şi în special mai rezistă zonele folclorice şi satele unde mai sunt instructori inimoşi sau unde mai există o parte dintre foştii dansatori care au activat în primele formaţii artistice. În judeţul nostru, în cele două zone folclorice s-a redus extraordinar de mult numărul de copii şi de instructori de dans. Asta şi datorită faptului că au dispărut unii dintre instructorii inimoşi şi au rămas puţini cei care se mai îndreaptă spre asta. E păcat că au dispărut căminele culturale, că au dispărut instructorii, a dispărut mişcarea culturală din satele noastre şi asta se vede foarte mult. Din cauza asta zic eu că nu mai avem cum aveam cândva în fiecare localitate formaţie de dansuri, atât din zona Oaşului cât şi din zona Codrului. ”, afirmă instructorul şi coordonatorul Ansamblului Cununiţa, Leontina Dorca.

Aceasta se abţine să arate pe cineva cu degetul ca direct responsabil de acest lucru şi pune totul în cârca vremurilor şi a schimbărilor din societate din decursul anilor. Cei de la oraş sunt mult prea ocupaţi pentru a-şi mai duce şi aduce copiii de la astfel de activităţi, pe când cei din mediul rural nu mai au cu cine să practice dansurile şi nici unde.

„La sate nu s-a găsit încă o formă prin care să fie atraşi copiii la dans popular şi lipseşte o competiţie, un concurs între şcoli, chiar între sate, între localităţi, între satele noastre, o mişcare care să îi antreneze şi să îi ţină oarecum în priză. Noi tot timpul am blamat Cântarea României că a fost o chestiune comunistă, dar a fost un concurs care cel puţin pe linie de tradiţii, de dansuri şi cântece a ţinut o mişcare extraordinară în localităţile noastre. Asta a fost ceea ce a menţinut în permanenţă o energie în sat.”, continuă Leontina Dorca.
Judeţul Satu Mare este printre puţinele judeţe din România care nu are un ansamblu de dansuri populare profesionist. Ansamblul Cununiţa este cel mai activ dintre puţinele ansamble din judeţ, care anul acesta împlineşte 35 de ani de activitate. Aceştia pot sta cât de cât liniştiţi, pentru că cele 15 perechi de dansatori au mereu pregătiţi înlocuitori, micuţii de la Cununiţa Năzdrăvană, un număr de aproximativ 12 perechi. Aceştia sunt printre ultimii copii din municipiul Satu Mare cel puţin pe care părinţii îi mai îndreaptă spre astfel de activităţi. Mulţi dintre ei au ajuns să facă dansuri după ce anterior, la şcoală sau în privat, au învăţat şi să cânte la un instrument, iar asta i-a apropiat de folclor.

Cu toate acestea, domeniul dansurilor populare ca şi formă de exprimare a culturii tradiţionale este într-un moment crucial, la limita de jos.

„Niciodată nu a fost aşa slab domeniul acesta în 50 de ani de când sunt eu în activitate. Am mai avut perioade de schimbare de generaţii, pentru că atunci când se întâmpla asta exista o perioadă de absenţă până se puneau la punct şi îşi făceau repertoriu. Dar asta dura puţin, nu mai mult de un an de zile. Cu declinul de acum e o chestiune interesantă.  Gândiţi-vă că noi avem câteva oraşe în Satu ,Mare şi câteva case de cultură serioase în Satu Mare. Fiecare ar trebui să aibă un ansamblu folcloric reprezentantiv, un ansamblu folcloric serios , care să ştie ce interpretează, care să ştie ce face, şi cu care să poţi să ieşi în lume oricând.”, afirmă Leontina Dorca.

Aceasta se arată dezamăgită că Ţara Oaşului nu are un astfel de ansamblu reprezentativ, iar acolo unde există formaţii de dansuri în sate, acestea mai repspectă destul de puţin din ceea ce înseamnă dansul tradiţional. Totul, consideră instructoarea, din lipsa unor oameni inimoşi, care să aibp o experienţă bogată şi care să vrea să transmită şi altora din cunoştinţele lor despre dansurile populare.