Ovidiu Pop este un tânăr care, la cei 25 de ani ai săi, se poate spune că a făcut o carieră în IT, realizându-se profesional și financiar în acest domeniu.

Mașinile au fost o pasiune pentru el de mic copil, explicându-se în acest fel faptul că în prezent cheltuie sume semnificative pe mașinile pe care le are, cea mai recentă achiziție fiind un Lamborghini Huracan, dar deținând și alte mașini de zeci de mii de euro. Cu toate acestea, prima dragoste nu se uită, iar Ovidiu urcă de câte ori are ocazia și la volanul Daciilor pe care le deține, toate mai bătrâne ca el.

Ovidiu împreună cu alte șapte persoane vor porni în luna aprilie în ceea ce se poate numi, cel puțin până în prezent, cursa vieții lor, 10.000 de kilometri la volanul Daciei. Ei vor pleca din Satu Mare spre Maroc cu două mașini Dacia.

„Ideea ne-a venit după ce am mai făcut câteva drumuri de acestea lungi. Unul a fost până în nordul Angliei, atunci am mers cu o Dacia ceva mai nouă, dar și un traseu prin România de aproximativ 1700 km, cu Daciile acestea vechi. Acum pornim cu două Dacii pentru care am obținut atestatul de mașini de epocă, una este din 1981 iar una din 1987. Le-am cumpărat acum câțiva ani și le-am desfăcut și refăcut cu totul, motor, caroserie, interior. Nu am intervenit asupra lor la piese și alte cele, decât cu piese originale. Unul dintre cei care vin cu noi este chiar mecanicul care le-a demontat și le-a montat înapoi și le cunoaște foarte bine”, povestește Ovidiu.

Cursa la care se pornesc este una pe care o știu că nu va fi deloc ușoară, nu neapărat din cauza distanței, aproximativ 5000 km pe un sens, ci din cauza faptului că mașina nu este tocmai cea mai confortabilă, mai ales atunci când face schimbul de la o mașină de lux la una de epocă, fără dotări.

„E oarecum și o cursă de anduranță, sunt câteva lucruri care te solicită la Dacia, de exemplu nu are tetieră și nu are nici adânciturile în scaun, e drept, și simți fiecare curbă, fiecare viraj. În ceea ce privește viteza, am reușit să mergem cu Dacia și cu 120-130 km/h pe autostradă, dar nu vrem să o forțăm acum, dat fiind faptul că e vorba de o distanță așa mare, prin urmare nu vom conduce cu mai mult de 100 km/h. Totuși sperăm că în 4-5 zile să ajunge la Maroc”, mai povestește tânărul.

Cursa lor nu este un concediu, astfel că opririle pe drum nu vor fi cu scopul de a vizita, ci doar pentru masă și odihnă, eventual pentru mici retușuri la mașini, dacă vor da rateuri. Odată ajunși la Maroc doresc să viziteze și fabrica Dacia de acolo, sperând că îi vor impresiona pe localnici cu drumul făcut de ei la volanul „bătrânei doamne”. În Maroc își vor lua câteva zile de odihnă, pentru a vizita în fugă câteva obiective, ca mai apoi să se întoarcă tot la volanul mașinii. Sunt pregătiți pentru cele mai negre scenarii în ce privește defecțiunile mașinilor, astfel că locul prioritar în portbagaj este al pieselor și nu al bagajelor.

„E o cursă pe care dorim să o facem fără nimic programat, nu mergem cu rezervări prealabile pentru locurile de dormit sau de luat masa. Tot ce ne dorim e să ajungem la Maroc. Acolo știm că e fabrica Dacia și din ce m-am documentat știu că acolo multe service-uri auto sunt încă specializate pe Dacia, fiind o mașină des întâlnită, deci nu ne facem griji că dacă vom avea nevoie de ceva pentru mașină acolo, că nu vom găsi. Oricum pornim la drum cu rezerve pentru tot, de la carburator, set motor, cam tot ce e nevoie și se poate schimba. Stăm liniștiți că avem mecanic cu noi, tocmai după el ne-am și făcut programul de plecare. Dacă nu am fi avut mecanic cred că în momentul în care am fi întâlnit o defecțiune am fi sunat la platformă și am fi trimis mașina acasă.”, mai povestește Ovidiu Pop.

Toată cursa este aproximată, ca și costuri, la aproximativ 2000 de euro pentru combustibil, iar diferența până la 5000 de euro consideră că ar trebui să le fie suficientă pentru cazări și hrană. Ovidiu face deja planuri pentru următoarea cursă, care să o detroneze pe cea spre Maroc. Planul pentru următoarea deplasare este de a ajunge până în cel ma estic punct al continentului Asia, străbătând de-a lungul Rusia.

„Pe unde este asfalt cât de cât, noi ne aventurăm. Sper ca asta să fie următoarea cursă, am înțeles din ce m-am documentat că există asfalt destul de bun până acolo, și prin Siberia, și pe acolo aș vrea să facem următorul drum cu Dacia”, își încheie Ovidiu povestea.