Deși agricultura nu este prea încurajată în România, față de alte state din Uniunea Europeană, unde subvențiile pe cap de animal sunt mult mai mari, există totuși temerari care se încăpățânează să facă performanță. Ferme de milioane de euro se găsesc în fiecare județ, acestea având constat în boxe sute sau chiar mii de animale, în funcție de profilul fermei.
Ferma Crișan din Halemu este una dintre acestea, o fermă de vaci specializată pe lapte, dar care produce și vite de carne.
„Noi suntem o fermă relativ nouă, avem sub 5 ani de la înființare, fiind vorba aici de o investiție de aproximativ 3 milioane de euro. Noi suntem axați pe producția de lapte, dar inevitabil avem și un 20% din activitate îndreptat spre animale de carne, pentru că tot tineretul mascul îl crește și apoi îl vindem. Nu avem încotro și suntem nevoiți să îl vindem la export, pentru că în țară nu ni se merită”, afirmă șeful de fermă , Sorin Dindiligan.
Marea majoritate a animalelor din fermele din România ajung la export, acest lucru fiind influențat de o serie de factori, printre care prețul, lipsa de încredere în conaționali și mișcarea mai rapidă a banilor în relația cu străinii decât cu românii.

Vasile Deac este medic veterinar și conduce o firmă de intermedieri vânzări animale la export, fiind tot mai solicitat de firme din Arabia Saudită, Turci, Israel, dar și din Croația sau Olanda pentru a le găsi animale în România. Iar când vine vorba de animale se discută la ordinul sutelor de bucăți, respectiv mișcări de animale încărcate în camioane, la fiecare tranzacție.
„Eu cunosc multe din fermele din Ardeal, cu care și lucrez și de unde adun animale pentru export, turcii, arabii, iranienii, dar și alții fiind interesați să cumpere din România. La vite de exemplu străinii plătesc cu 1 euro mai mult pe kilogram, ceea ce e foarte convenabil pentru fermier. Unde mai pui că majoritatea au experiențe neplăcute cu abatoarele din Satu Mare. Nu e un singur fermier care a pățit-o, cu un abator din Ardeal, care i-a pus să îngrașe animalele până la 600 de kilograme, cu promisiunea că pe urmă îl va cumpăra, dar s-au răzgândt, iar acum oamenii stau cu zeci sau sute de animale în graj, animale care la o asemenea greutate nu mai reprezintă prea mult interes și au și un preț mai scăzut pe kilogram. De aceea lumea a prins gustul vânzării la export, unde, de cele mai multe ori contractele sunt de maniera în care după ce străinul a făcut comanda, tot achită, iar marfa se ridică după o săptămână sau două. Aici intervine confortul și siguranța fermierului”, afirmă Vasile Deac.

În tot acest timp, în care fermierul român își vinde animalele în marea lor majoritate în Asia, în țară se importă cantități mari de carne de vită. La fel ca și în cazul altor produse, precum legumele, se întâmplă ca românii să cumpere din vest carne provenind tot de la animale provenind din România.
„Eu am avut o experiență cu nemții și am învățat cum își apără ei producătorii lor față de importuri și cât de important ar fi să se întâmple asta și la noi. Am cumpărat din Germania un TIR de vaci de lapte și m-am înțeles cu cooperativa de acolo să le dau la schimb un TIR de tăurași, dar s-au prins de cap cei de la abatoare când au aflat că s-au adus bovine din altă țară. De ce? Pentru că acolo, când ambalează carnea, se pune etichetă cu ferma din care provine animalul sacrificat, din ce regiune a țării, și ei nu cumpără carne dacă nu e de la animal crescut în țara lor. Mi-a zis de atunci că cel mai probabil animalele mele vor ajunge carne tocată, că altfel nu le vor putea vinde, sau vor exporta carnea. Nu e puțin probabil să o exporte tot în România. Și asta în condițiile în care fermele lor nu sunt cu nimic mai moderne decât a noastră și calitatea animalelor este aceeași”, mai afirmă șeful fermei Crișan din Halmeu, județul Satu Mare.

În timp ce străinii din vestul Europei își protejează proprii producători, animalele care ajung la ei sunt folosite ca marfă de proastă calitate, deși ele provin doar din ferme profesionale, cu condiții și standarde ridicate.
„Acum am primit un contract din Olanda, le trebuie mai multe tiruri de vaci din rasa Holstein, pentru a produce din cartilajele lor acid hialuronic în Olanda. O rasă de vaci de a lor, o cumpără de aici, pentru că e mai ieftin și își protejează fermierii lor când vine vorba de producție, și o cumpără de la noi, dar nu ca să o bage în consum, ci ca să facă acid hialuronic, produs cosmetic”, mai afirmă Vasile Deac.

Acesta continuă afirmând că românilor le lipsește înțelegerea și încrederea în conaționali pentru a deschide un punct de colectare regional al animalelor, de unde acestea să plece către export, în cantități mai mari și la prețuri negociate mai bine decât se negociază în prezent. Pentru asta ar fi nevoie ca cineva să investească într-un spațiu de depozitare al animalelor în viu, iar fermierii să aibă încredere să își dea acolo animalele până la momentul exportului. În acest fel toată procedura s-ar realiza mult mai repede, iar atunci când s-ar lansa comanda aceasta ar putea fi expediată extrem de rapid, crescând astfel și încrederea clienților în piața din România.