Povestea perilor pădureți de la Chegea, care se pierde în negura trecutului – motiv de mândrie local
În decursul anilor multe lucruri s-au schimbat în satul Chegea, ce aparţine de comuna Săcăşeni, judeţul Satu Mare – oamenii au îmbătrânit, tinerii s-au mutat la oraş, casele se dărâmă una câte una, dar un lucru a rămas neschimbat, ba chiar a devenit în ultimii ani simbl al satului şi motiv de mândrie – plantaţia de peri pădureţi, despre care sătenii spun că e cea mai mare din Europa.
Perii pădureţi sunt acolo de când lumea, cel puţin aşa îi ştie până şi cel mai bătrân locuitor din sat.
„Eu am 92 de ani şi de când mă ştiu, perii au fost tot acolo, mereu am avut peri pădureţi pe păşunea din sat”, afirmă Şimon Traian, unul din bătrânii satului.
Şimon Traian are 92 de ani şi ştie că perii erau pe păşunea din Chegea atunci când s-a născut el -foto: Adrian Caraba
Deşi e „de o veşnicie” pe meleagurile chejene, plantaţia a intrat în atenţia publică doar în ultimii 10 ani, după ce un grup de oameni de ştiinţă de la Univesitatea Babes Balyai din Cluj au avut ocazia să o studieze, ei dând verdictul de cea mai mare plantaţie din Europa de acest gen.
„Plantaţia de peri pădureţi de la Chegea se întinde pe o suprafaţă de 180 de hectare, cei de la Institutul Babes Balyai din Cluj afirmând că este cea mai mare de acest gen din Europa. Terenul pe care se află perii pădureţi este păşune, care de câţiva ani a intrat în posesia Composesoratului Chegea, deci are proprietar, ceea ce este un lucru benefic şi pentru aceşti pomi, pentru că terenul din jur se întreţine. Avem aici şi exemplare care trec de 100 de ani, nimeni nu poate spune însă cu certitudine de când au apărut aceşti peri pădureţi în zonă, nu avem asemenea date, cert este că le place solul, chiar dacă este sărăcăcios, dovadă fiind că apar exemplare tinere de la an la an”, afirmă primarul comunei Săcăşeni, Levente Zoltan Ferencz.
Primarul comunei trece săptămânal prin zonă pentru a se asigura că perii pădureţi nu sunt tăiaţi – foto: Adrian Caraba
Oamenii din sat sunt foarte mândri de această plantaţie, pentru ei fiind un simbol la care ţin mult, chiar dacă personal nici unul nu se prea implică în întreţinerea lor. De vină ar fi şi drumul destul de greu accesibil până la păşune, care se poate face doar cu o maşină de teren, sau la pas, fiind un drum de aproape o oră cu ajutorul unui autovehicul. Până acum trei ani a existat şi un festival dedicat acestor pomi, „Festivalul Părului Pădureţ”, dar acesta nu s-a mai organizat, din varii motive. Oamenii speră să reuşească să readucă în prim plan festivalul şi implicit părul pădureţ.
„Eu căsătorindu-mă în Chegea, nu prea am avut ce căută în Chimiş, zona unde sunt perii. Perii aceştia au venit din senin, asta a fost o păşune toată viaţa, dar perii şi-au găsit loc aici. Socru meu cunoştea zona, el umbla mult pe acolo. Perele pădureţe sunt fructe deosebite, dar nu au altă utilitate decât să se facă pălincă din ele, pentru că nu au o dulceaţă deosebită pentru a fi mâncate. Pălinca este una deosebită însă.”, afirmă Aurel Bicăzan, un locuitor al satului.
Perele sunt foarte mici şi foarte tari, fiind greu de mâncat în stare naturală – foto: Adrian Caraba
Dată fiind media de vârstă înaintată a locuitorilor din comună, nu prea mai este cine să se ocupe de aceşti peri pădureţi, iar oamenilor le este frică de faptul că în câţiva ani aceştia vor începe să dispară, dacă condiţiile în care cresc devin tot mai vitrege.
„ Mulţi pomi au murit, din nepăsarea oamenilor. Înainte ca composesoratul să ia în arendă păşunea, am dat-o unui cioban venit din altă localitate, pentru a-şi păşuna oile. I-am pus condiţia de a întreţine păşunea şi de a o curăţa. Ce a făcut primul lucru a fost să taie perii pădureţi tineri, iar în golurile din tulpinele celor mai bătrâni să facă foc. Noroc că am trecut prin zonă cu câţiva locuitori şi am văzut ce face, că altfel riscam să nu mai avem azi peri pădureţi”, mai povesteşte primarul.
Cum perii nu au fost plantaţi de nimeni, nu au un stăpân, prin urmare şi culegerea fructelor este liberă pentru toată lumea. Adrian Şimon este singurul din sat care mai este în putere să bată drumurile grele până la plantaţie pentru a culege perele pădureţe şi a le pune în valoare prin transformarea lor în pălincă, recunoscând că face acest lucru mai mult din mândrie locală, decât pentru a câştiga bani, perele pădureţe fiind extrem de păguboase.
Un locuitor din sat pune în valoare perele prin producţia de pălincă de pere pădureţe – foto: Adrian Caraba
„Cu perele pădureţe ai doar de lucru, nu câştigi. Este greu şi scump de lucrat cu ele, pentru că nu e ca şi cu alte fructe din care facem pălincă. În primul rând sunt mici şi e nevoie de timp să le culegi. După ce sunt culese se lasă la soare să se mai coacă, să aibă cât de puţină dulceaţă, trebuie întoarse în timp ce stau la soare. Pe urmă se lasă la macerat 21 de zile, iar mai apoi se macină, şi abia apoi ajung să fermenteze şi intră în procesul de producţie al pălincii”, afirmă Adrian Şimon.
Pălinca pe care o face din perele pădureţe nu o scoate la vânzare, pentru că, consideră el, lumea nu e dispusă să plătească preţul real pentru această băutură, astfel că preferă să o ţină pentru el şi să o ofere cadou prietenilor şi musafirilor.
„Nu vă gândiţi că iese multă pălincă din pere. Pentru că sunt stringente, nu au dulceaţă, randamentul lor la pălincă este foarte scăzut, undeva între 2 şi 3 litri dintr-o sută de kilograme de pere, cel mai mic randament pe care îl are un fruct. ”, afirmă şi Sas Eugen Petru, un al locuitor din comună.
Deşi nimeni nu se ocupă de promovarea lor şi perii se degradează, locuitorii speră că cineva va auzi povestea perilor pădureţi de la Chegea şi va reuşi să îi pună în valoare şi mai mult ca până în prezent.
ULTIMELE ȘTIRI
Arabii și africanii se "bat" pentru oile și mieii din Satu Mare
Parfait ca pe vremuri, produs la Satu Mare. Vezi magazinele unde îl poți găsi
Locuri din judet, de ieșit la iarbă verde 1 Mai - unele s-au transformat, altele și-au pierdut farme...
Povestea lui Ronaldo - sătmăreanul geniu al șahului, la doar 5 ani. Are nevoie de sponsori pentru a ...
Torz Ana, una din ultimele femei care cos cămăși tradiționale din Oaș „Odată mi le-o băgat pe foc pe...
Cream Gelato - povestea din spatele cozilor interminabile de clienți „Și noi am fost surprinși de nu...
"Am fugit de străinătate" - Raul, cel mai tânăr meșter din Oaș, care realizează cizme oșenești
Ioan Țiplea e ultimul meșter de hamuri din Oaș "Am învățat ucenici și au plecat în Anglia"
Restaurante vs producători casnici, taxe vs muncă la negru. În preajma Paștelui reîncepe războiul go...
Știți povestea penei din clopurile oșenești? O găsiți în articol
A lăsat în urmă 13 ani de Italia pentru a se întoarce la tradițiile oșenești
Mihoc Petre, ultimul meșteșugar de clopuri din judet, nu are cui lăsa mai departe tradiția
Stiri Satu Mare