Agricultura nu este pentru oricine, asta şi din diferenţa de concept între cea a producătorului şi cea a cumpărătorului. Agricultorii care mizează mai mult pe calitate şi mai puţin pe cantitate şi aspect nu sunt încă la mare căutare pe piaţa românească.  Produsele ecologice deşi sunt mult vehiculate nu au trecere pentru că la români dictează încă aspectul, în condiţiile în care producătorii se aleg cu un profit minim vânzând la acelaşi preţ cu cei care produc în masă şi folosind îngrăşăminte şi stimulenţi pentru creşterea plantelor.

Răzvan Ţiplea, angajat în cadrul MAI, din Satu Mare s-a supărat în această primăvară pe legumele din supermarketuri, după ce a cumpărat o roşie fără miez şi fără gust şi s-a decis să îşi facă propria lui cultură de legume.  Nu a stat mult pe gânduri, a găsit o suprafaţă de teren de 50 de arii nelucrată de 11 ani, a scos un credit din bancă de 10.000 de euro şi s-a apucat de treabă.

„Încă de la început m-am lovit de diferite probleme. Eu mi-am comandat de exemplu 7500 de fire de ardei Kapia, dar cel care mi le-a vândut dacă mi-a dat 200, la fel cu ardeii semi-iuţi. Dar în schimb m-a umplut de ardei de umplut. Am băgat aici peste 10.000 de euro, căci am dat doar pe tractoraş şi foraj, furtune de picurare 10.000 de euro plus toate salariile după aceea, toate le-am băgat aici. Am visat că o să produc mult, că va ieşi foarte bine”, a declarat Răzvan Ţiplea.

Şi-a vizitat cultura de legume, ardei, vinete, gulii, aproape zilnic şi a pus suflet în ce a făcut. A dorit să aibă ceva natural, motiv pentru care nu a folosit nici un fel de îngrăşământ, dar alegerea lui nu a fost cea mai fericită acum când vine vorba să culeagă roadele şi să îi fie apreciată munca. Pe lângă toate acestea efortul pentru a aduce cultura la acest nivel a fost mult mai mare decât în cazul altora.

„Ştiam că nu îmi va fi uşor, mai ales că acest pământ nu a fost muncit de 11 ani şi a fost plin de buruieni.O dată la 3 săptămâni trebuie să aduc ţigani din cine ştie ce sate să cureţe terenul. Le dau 60 de lei la zi, două beri, mâncare şi ţigări şi mai mult îmi distrug decât mă ajută. Am vrut şi eu să fac cultură ecologică, m-am încăpăţânat să nu erbicidez, să nu pun îngrăşăminte. De câţi bani am băgat aici ca să fie ecologic mai bine îmi făceam două sere şi avea producţie ca de pe un hectar din câmp şi eram mai câştigat”, îşi exprimă oful Răzvan.

Marea dezamăgire a lui Răzvan nici nu a fost neapărat faptul că o cultură ecologică este mai greu de întreţinut şi cu producţie mai mică decât o seră, ci faptul că oamenii nu ştiu aprecia produsele de calitate. Acesta nu a găsit piaţă de desfacere pentru legumele lui pentru că nu erau la fel de aspectuoase decât altele, iar cu samsarii a evitat să lucreze.

„Am fost să îi duc unei doamne care zicea că vrea ardei şi când am ajuns cu ei a fost nemulţumită că nu sunt aşa mari ca cei de la supermarket. Sau am dat unui restaurant roşii, la 5lei, cum erau şi în piaţă la oamenii de la ţară, le şi duceam acolo, livrare la domiciliu şi la un moment dat a zis că merge să ia de la ceva supermarket că sunt doar 3,5 lei, deşi restaurantul dorea să promoveze ideea de mâncare cu produse bio. La samsari nu le dau. Vin ei să îmi dea 80 de bani pe kilogramul de ardei, când eu am dat aproape 40 de bani numai pe plantă, unde sunt  apa, munca, utilităţile. Ardeii ăştia de umplut care nu mai cresc am ajuns să îi dau la găini, măcar ele să mănânce ecologic”

Pentru viitor Răzvan îşi doreşte să mai facă o încercare în agricultură, pe un alt teren şi cu o producţie în seră în paralel cu cea în câmp, pentru că astfel consideră că va oferi oamenilor ceea ce doresc, deşi acele produse nu consideră că ar fi reprezentative pentru el şi cele pe care el le-ar consuma cu drag.