Angajatele secției deobstretică-ginecologie a Spitalului Județean Satu Mare sunt anual mămici pentru zeci de copii care sunt abandonați de mamele lor naturale în spital. Doctorii, asistentele, infirmierele aduc de acasă haine, pampers sau biberoane pentru cei mici.

A fi mamă este pentru unele femei o dorință arzătoare, care se împlinește după ani și uneori chiar tratamente. Pentru altele este însă doar o întâmplare sau o chestiune normal, care se întâmplă atât de des încât nu mai conferă un sentiment înălțător. Acesta este și motivul pentru care nu sunt deloc puține mamele care își abandonează copilul direct în saloanele maternității din Satu Mare. Fie că declară că nu doresc să ia acasă copilul, fie că pleacă fără să spună la nimeni nimic lăsând copilul în salon, zeci de mame își abandonează annual copiii imediat după naștere.

„       Din ianuarie 2016 și până în prezent  au fost abandonați în spitale un numar de 17 copii. Pentru  15 copii s-a instituit măsura de plasament în regim de urgență la asistent maternal profesionist, iar pentru doi dintre aceștia s-a instituit măsura de plasament la familia extinsă .

Menționăm faptul că în anul 2015 s-a reușit prevenirea abandonului în cazul a 19 cupluri mame –copii, 19 mame și 32 de copii, măsură reușită pe lângă cei 20 decopii abandonați. Din ianuarie 2016 și până în prezent s-a reușit prevenirea abandonului la 14 cupluri mame- copii,  14 mame și 21 de copii, prin găzduirea acestora la Centrul Maternal “ Lorena” Satu Mare.”, afirmă Mihaela Bonea, șefa seviciului intervenții în situații de abuz din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.

Pentru unele femei a deveni mame s-a transformat într-o rutină, acestea prezentându-se anual la secția de obstretică-ginecologiea Spitalului Județean Satu Mare, și tot atât de des lăsând în spital un copil, din neputința de a-l mai crește. Unele mai au acasă doi sau trei copii, la care așteaptă să se întoarcă.

„Aici e în primul rând o lipsă a educație sanitare, oameni care nu au minime cunoștințe de educație sexuală și protecție. Sunt câteva care vin an de an și pe carele știm. Le întrebăm câți copii are, ea zice doi,  dar în foaie apare că e la a cincea naștere. Și atunci ne zice că de fapt are doi acasă și încă doi în plasament și că nici pe următorul nu vrea să îl ia acasă. Se întâmplă de astea, deja le reținem și figurile. Am avut și situații în care au dispărut și nu a mai fost găsită niciodată mama.”

Nu doar femeile provenite din familii defavorizate obișnuiesc să abandoneze copiii în spital, ci există adesea cazuri în care părinți ai unor tinere cu situație financiară bună și chiar recunoscute în societate refuză să ducă acasă nou născutul.

„ Fiecare caz e ceva deosebit. Dar deja nu ne mai surprinde nimic în materie de abandon. Am avut situații de abandon în cazul unor familii mai bune în cazul în care părinții nu reușesc să accepte ideea că s-a născut în familia lor un copil cu o patologie cronică, care poate să evolueze pe termen lung și poate să facă din acel copil să nu fie la fel ca ceilalți.”, afirmă Fărcaș Maria, sefa secției de neonatologie.

Secția de obstetrică-ginecologie a Spitalului Județean Satu Mare numără 50 de angajate, majoritatea doamne și domnișoare. Acestea sunt cele care sunt primele mămici pentru cei mici, începând de la hrănirea lor, care se face din trei în trei ore, fiind luați în brațe defiecare dată, până la atenția care li se acordă de multe ori suplimentar copiilor abandonați decât celor care sunt alături de mamele lor.

„Lumea se implică în diverse forme față de ei, începând de la atenția deosebită pe careo primesc, atașamentul personalului în cazurile astea. În afară de hăinițe și pampers  nu prea au nevoie de multe. Lapte praf există de discreție pe secție. Mie îmi place când în momentele de repaus stăm și povestim probleme medicale sau personale și stăm cu câte unul în brațe, din ăștia abandonați, singura explicație fiind: să nu stea singur. Da, ne considerăm primele mame ale acestor copii abandonați.”, afirmă doctorul Maria Fărcaș.

„Cei care au avut recent copii mici acasă, au ajuns părinți de puțin timp și au acasă hăinuțe sau pături, da, le aduc pe secție la cei care sunt abandonați în spital. Și biberoane și pampers se cumpără uneori de către personal, care se atașează de nou născuți și nu văd asta ca un efort”, afirmă o asistentă de pe secția de neonatologie.

Nu sunt puține cazurile în care personalul implicat în îngrijirea nou născuților abandonați, care uneori petrec chiar și patru săptămâni în spital, ajungă să nu poată pune o barieră între partea profesională și cea sentimentală și se atașează de cei mici peste măsură. Aceste sentimente care iau naștere duc la o relație între cadrul medical și copil, care poate țin ani de zile.

„Avem colege care s-au atașat atât de mult de unii copii abandonați încât îi caută și după ce pleacă de la noi. Începând de la faptul că una din colege noastre a fost să viziteze la Tășnad unul din copiii noștri care este acolo în plasament, continuând cu viztele la o altă pacientă care a stat mult la noi, tot caz social, a stat pe chirurgie infantilă. Ne atașăm, ne atașăm de fiecare copil în parte.”, afirmă doctorul Fărcaș.

Cea mai mare dorință a doctorițeiMaria Fărcaș și a asistentelor depe secția de neonatologie, în ceea ce îi privește pe nou născuții abandonați, este ca lumea să le acorde atenție atunci după ce aceștia părăsesc spitalul, după ce ei ajung în plasament sau diverse case de copii, acolo unde au nevoie de afecțiune.