Cândva un gigant al industriei și loc de muncă pentru 2000 de oameni, Fabrica de Sticlă din Poiana Codrului, județul Satu Mare încearcă acum să readucă zonei faima pe care sticla și obiectele din sticlă i-au conferit-o la începutul anilor 90. Sticom, fabrica cu profil de sticlărie din comuna Crucișor, sat Poiana Codrului a fost cândva unul dintre cei mai importanți jucători de profil la nivel mondial, cunoscând apogeul dezvoltării imediat după Revoluție. Atunci a reprezentat  pâinea tuturor celor buni de lucru din comună și chiar a celor din comunele învecinate, fiind aduși muncitori și din județul Maramureș.

„Erau atunci autobuze care purtau muncitorii și se lucra pe trei schimburi. Se aduceau oameni din toată zona să lucreze aici la fabrica de sticlă. Era cel mai mare angajator de aici și erau mereu de muncă”, afirmă viceprimarul comunei, Bârseuan Ovidiu

Libertatea economică oferită administratorilor care au urmat după 1990 și interesele unora au făcut ca treptat fabrica să decadă și nu a durat mult până ce aceasta a intrat în faliment, închizând ușile și o dată cu ele oprind o istorie care dura de mai bine de 200 de ani. Activitatea de sticlărit a fost atestată documentar în zonă în 1801, de atunci dezvoltându-se continuu, de la un mic atelier cu un cuptor, amplasat într-o șură, până la o fabrică cu mii de angajați.

„Atestarea documentarp a atelierului de sticlă de la Poiana Codrului datează din 1801, pe vremea aceea fiind în proprietatea contelui Alois Karolyi, ce stăpânea toate pământurile din regiune. (…) La început, neexistând în zonă sticlari de profesie, au fost aduși meseriași de origine germană din Austria și Boemia, șapte familii în total”, se arată în monografia comunei Crucișor

În urmă cu șase ani, un fiu al satului, cu ceva mai mult patriotism local decât vecinii săi, a decis să mai dea o șansă industriei în jurul căreia se învârtea odată viața din comună. Merișca Mircea este noul proprietar al fabricii de sticlă Sticom, asta după ce ani a decis să își investească toate economiile în ruinele fostei fabrici, cu convingerea că spiritul vechilor sticlari și artiști decoratori nu a murit, ci are nevoie doar de un nou impuls pentru a prinde viață între pereții vechii fabrici.

„Până să se închidă fabrica am lucrat și eu aici, aproximativ 20 de ani. La mine în familie a fost o tradiție să se lucreze la fabrica de sticlă, atât tatăl meu cât și bunicul au fost angajați la fabrica de sticlă. Eu am decis să repornesc fabrica în 2010. Am lucrat în Germania mulți ani după ce am plecat din Poiana Codrului și m-am întors și toți banii i-am investit în producția de obiecte din sticlă de la Poiana Codrului”, afirmă Merișca Mircea.

Acesta a cheltuit pentru repornirea fabricii peste 200.000 de euro, bani pe care consideră că acum încearcă să îi recupereze, dat fiind faptul că afacerea a devenit una profitabilă. Consideră că a reușit să facă din fabrica de sticlă o afacere profitabilă și pentru că s-a dăruit  și că a cunoscut ceea ce înseamnă munca într-o asemenea întreprindere.

„De investit putea investi oricine 200.000 – 300.000 de euro în fabrica asta. Mai sunt destui consăteni care să aibă banii aceștia sau alți oameni din județ cu bani mulți, dar în primul rând trebuie să fii legat de domeniul acesta, să îl cunoști, să înțelegi etapele lui ca să poți să faci afacerea să meargă. Eu cum am mai lucrat am cunoscut tot ce înseamnă și am avut încă unele relații”, afirmă noul proprietar al fabricii.

Dincolo de porțile clădirii care amintește ca imagine perfect de cea de acum 25 de ani lucrează 50 de oameni. Aceștia suportă căldura cuptoarelor pentru a crea obiecte deosebite.

„Cel mai mult producem pahare și obiecte casnice din sticlă, decantoare, scrumiere. Nu sunt produse uzuale, eu consider că aceste produse din sticlă sunt ceva de lux. Mai producem și obiecte decorative, în această categorie fiind incluse vazele și bombonierele, dar producem și obiecte de grădinărie, de decor în grădină. Nu mergem pe producție în serie, lucrăm în funcție de comenzi”, afirmă Marta Ardelean, directoarea economică a fabricii

„Peste 90% din ceea ce producem aici merge la export, în vestul Europei, ei sunt cei mai mari consumatori de așa ceva, pentru că ei își permit produse de genul acesta. Exportăm chiar și în Statele Unite, la fel cum o făceam și înainte să se închidă fabrica. În România rămâne puțin din producție, doar ceea ce facem pentru cramele mari, de renume sau pentru producători de pălincă. Poate pe viitor am să încerc cu un magazin online pentru România”, afirmă Merișca Mircea

Pentru viitor în grija proprietarului este reducerea costurilor de producție, în prezent facturile de gaz însumând peste 100.000 de lei pe lună, lucru care să îi ofere posibilitatea de a se dezvolta și mai mult și de a face România cunoscută ca producător de obiecte de sticlă în și mai multe țări din lume.