Dan Marius Cosma este unul dintre puținii bărbați care au decis de tineri să dea viața de la oraș pe cea de la țară și a lăsat postul de profesor pentru liniștea dintr-o bibliotecă de la sat. În afara orelor de program el organizează cursuri de pictură cu elevii din comună, pentru a-i feri de tentațiile actuale.

Dan Marius Cosma, în vârstă de 39 de ani este bibliotecarul din comuna Crucișor, sat Poiana Codrului. Dan a ales să renunțe la agitația orașului și să se retragă la țară în urmă cu șase ani de zile, când a considerat că un post de bibliotecar, într-o atmosferă de lucru liniștită ar mai potrivit pentru el decât postul de profesor de desen pe care îl avea. Dan este absolvent la Facultății de Arte Plastice din Baia Mare, iar la finalizarea cursurilor a predat mai departe celor mici cunoștințelepe care le-a acumulat în decursul anilor de studiu, încercând să insufle celor mici câte ceva din pasiunea și talentul lui pentru artă. A început profesor în comuna natală, Crucișor, dar postura nu l-a încântat prea tare.

„Ști cum e la țară, nu sunt destui profesori, nu sunt destui elevi, nu ai catedră întreagă, nu ai profesori pe o anumită materie și așa eu, profesor de desen, am ajuns să predau în completare și chimia. Eu, care în liceu am fost de 4,5 la chimie am ajuns să le predau copiilor chimie. Păi și dacă aveam vreun elev care să iubească chimia eu i-am ucis și cel mai mic gând de a performa în acest domeniu. Ce să știu să le zic eu despre chimie, îi puneam să deseneze pahar Berzelius și eprubete până ne-am plictisit”, afirmă Dan Cosma prima sa interacțiune cu sistemul de învățământ.

După experiența de la școala din comună a ajuns la oraș, dar agitația, copiii mulți, energici, gălăgioși, l-au făcut să își regândească viața și prioritățile, astfel încât în momentul în care postul de bibliotecar de la Crucișor s-a eliberat, acesta s-a înscris la concurs. A luat concursul cu brio,astfel încât la 33 de ani a dat viața de la oraș pentru liniștea de la țară și pentru o bibliotecă.

„La început biblioteca erala etaj. Nu aveam apă, nu aveam toalete acolo, nu aveam nici curent. Când au venit cei cu Biblionetul și au zis că ne dau calculatoare și internet, doar să avem curent și un lco adecvat am început să mut toate cărțile de la etaj la parter unde am amenajat locul acesta. Singur am cărat toate cărțile într-o cutie, tot câte 20”, își amintește Dan.

Pentru că energia nu l-a părăsit, deși era mutat la țară, Dan a căutat să facă ceva în plus, să se implice în comunitate, să atragă lumea mai mult spre bibliotecă, dar totuși activitatea să fie din sfera sa de cunoștințe. Astfel a găsit de cuviință să organizeze un cerc de pictură pentru cei mici.

„Am aflat că sunt fonduri de la o fundație, IREX îi spunea, care se dau pentru domeniul artei și cercuri de pictură. Nu am stat pe gânduri și le-am accesat. Mi-au dat atunci niște bani din care am cumpărat culori și pânză pentru elevi. Aveam la început vreo 20 de copii înscriși la cercul de pictură, dar încet s-au retras cei care nu au simțit că e pentru ei până au rămas cam 12, dar nu vin toți deodată, depinde care ce are de muncăpe acasă, ca la țară”, afirmă bibliotecarul.

Cercul său de pictură a avut rapid și prima expoziție, dar fiind faptul că în cursul unui an școlar fiecare elev a trebui să picteze două pânze . Pentru a nu perturba orele și a nu încărca programul elevilor, orele de pictură s-au ținut sâmbăta. A fost aleasă această zi și pentru a feri copiii de alte ispite.

„Ideea principală a acestui cerc de pictură a fost chiar aceea de a feri copiii de alte ispite și tentații ale societății, lucruri negative pe care le poți întâlni la sat. Ce să facă un copil de 14 ani la țară în timpul liber? Se duce la bar sau stă pe marginea șanțului. Pentru a evita astfel de comportamente din partea copiilor am decis înființarea cercului de pictură, căci de scos cei mai mari pictori din ei, știam că nu vom scoate”, a declarat bibliotecarul.

Micii pictori se descurcă foarte bine și evoluează de la un an la altul. În cel de-al doilea an expoziția tablourilor lor au depășit limitele comunei, aceasta fiind organizată la Biblioteca Județeană, acolo unde oameni avizați au apreciat creațiile celor mici, care au tenta zonei din care ei provin.