Fiecare stat are o serie de lucru care țin de identitatea sa și de istorie, fie că este vorba de dansuri, cântece, locuri sau jocuri. Jocurile tradiționale ale statelor sunt puțin cunoscute, de multe ori chiar și de către locuitorii tării respective, dat fiind faptul că nu sunt sporturi de masa și nu se bucură de o extindere foarte largă.

România are mai multe sporturi tradiționale. Dacă oina este încă prezentă în memoria colectivă, țurca este un joc de care puțini mai știu și puțini îl mai practică. Un grup de tineri din Sighetul Marmației a dorit să renască acest sport tradițional pe care au avut norocul să îl cunoască când erau copii și au pus bazele unei asociații care se ocupă cu promovarea jocului.

„Fiind copil din mediul rural, acum aproape 30 de ani, ce alt joc să jucăm, ce era mai ușor decât țurca, unde nu ai nevoie de cine știe ce logistică, doar un băț de aruncat și încă unul. Am jucat atunci și am vrut să îl aducem și acum în actualitate. Am luat niște tineri, le-am spus, le-am explicat, am strâns de la fiecare câte 50 de lei, am mers la uns trungar, ne-a făcut bota, ne-a făcut botele acestea mai mici și ne-am făcut echipament și așa am început să jucăm țurca în Sighet”, explică Flaviu Gyalog, cel care a dorit renașterea acestui joc în nordul țării.

După ce a găsit câteva persoane cuc are să joace țurca și care să prindă drag de acest sport, Flaviu a făcut următorul pas și a omologat tot demersul său, a obținut certificate ISO și a realizat toată partea teoretică și de regulament pentru joc, care nu era reglementat până acum.

Jocul este unul relativ simplu, fiind nevoie de un teren cu iarba sau altă suprafață de joc. Acesta se desfășoară în două echipe de câte patru persoane care se luptă timp de o oră pentru a puncta de cât mai multe ori. Instrumentele de joc necesare sunt o bâț de lansare, denumit țurca, cu un capăt mai gros și unul mai subțire, precum și o bucată de lemn mai micuță, care este „mingea”în acest joc.

„ Este un loc special de lansare, dacă nu e un teren special de țurcă și se improvizează unul, atunci facem o groapă mai lunguiață, peste care punem bâțul perpenticular. Cu vârful subțire de la țurcă, băgat în groapă sub băț lansăm bățul. În cealaltă parte de teren sunt adversarii, care vor încerca să prindă bățul din aer. Dacă nu reușesc, aceștia vor arunca bățul, încercând să nimerească țurca. Dacă nu au reușit atunci așezăm din nou bățul în groapă, dar de data asta de-a lungul, cu un capăt ușor ridicat, peste care lovim cu țurca pentru a se ridica în aer și pe urma se lovește pentru a o trimite spre adversar, în speranța că nu o vor prinde și că vom puncta din nou. În funcție de locul unde cade bățul sau dacă îl prinde adversarul sau nu, se punctează”, explică Flaviu.

Inițiatorul acțiunii pentru promovarea țurcei îcearcă să facă acest sport cât mai popular, motiv pentru care echipamentul de țurcă nu îi lipsește niciodată de la el. Răspunde pozitiv de fiecare dată, la orice invitație de a face o demonstrație și speră să poată să organizeze și un campionat de țurcă la nivel mare.

Jocul a fost prezentat și în Italia la un festival unde se promovează jocurile tradiționale, juriul fiind impresionat de jocul românilor și oferindu-le un loc pe podium. În Satu Mare s-a jucat pentru prima dată țurca în acest weekend, în cadrul unui eveniment al grupului Rotaract, în care cei de la Sighet au făcut un joc demonstrativ, în urma căruia au promis că vor reveni în cadrul unui eveniment mai amplu pentru a prezenta și publicului larg jocul de țurcă.