Înainte să pornim din Satu Mare am trecut pe la Retroparada Toamnei unde ne-am întâlnit cu alți iubitori de Dacie. Am discutat și poate la anul facem un convoi prin Europa! Încă din Peco de la vamă lumea se uita la noi insistent pentru că avem lipite pe masină stickerele. Când am ajuns în vamă era o vameșă care ne-a întrebat unde mergem. Am ezitat două secunde și i-am zis Anglia. În acel moment a început să râdă și ea și vameșul ungur. Am zis că facem o săptămână și ne-au urat drum bun!

Deci, mitul cu trei prezoane la Dacie și că nu te lasă să ieși din țară cu ea așa, pică. Defapt nu a existat niciodată așa o lege aberantp. Si Smart are trei prezoane și trece fără probleme.

În Ungaria ne-am decis să mergem pe autostradă mai mult pentru că avem steagul României în două locuri în mașină și nu voiam să avem probleme, stiți voi cum este.

Ne-am oprit într-o benzinărie și un angajat se uita insistent la mașina noastră. Zâmbind, ne-a intrebat pe română de unde suntem și a zis că el e din Târgu Mures.

Am coborât de pe autostradă în dreptul localității Tata, unde am mâncat. Problema e că nu aveau nimic de mâncare fără carne și am mâncat până la urmă omletă cu ceva ierburi, la ora trei după masa :))). A fost ok pentru că în două ore eram deja în Austria unde ne-am și oprit peste noapte.

În Viena am trecut printr-un cartier de români unde ne salutau toți și ne felicitau. Este o experiență plăcută și deja ne-am decis unde mergem la anu.

Una peste alta, am condus pe autostradă cu 120km/h constant, cot la cot cu alte mașini mult mai performante și nici un moment nu am simțit că Dacia dă semne de oboseală sau că ceva este în neregulă. Spre seară am simțit o ușoară vibrație suspectă la motor, dar l-am sunat pe mecanicul care a pus la punct mașina și a spus că sigur e de la paleta care răceste apa în radiator. Așa este, am pornit mașina la rece și merge perfect.

Ne auzim mâine din Nürnberg!