Ziua a patra a fost una mai lejeră. Am pornit din Amsterdam cu destinația Colchester-Anglia. Am făcut o oră și 4 minute până în Rotherdam de unde am luat feribotul. Orașul este frumos numai că la ora la care am ajuns noi toate restaurantele erau inchise. Am mâncat până la urmă lobsteri cu cartofi pai :))

La vamă în Rotherdam am primit tot felul de intrebări. De unde venim, unde mergem, unde vom sta în UK, care este anul nașterii lui Ovidiu, doar a lui. Am terminat cu vama și ne-am îndreptat spre feribot. Cum am intrat parcă toți se uitau la noi. Cred că erau câțiva angajați români jos, în compartimentul mașinilor. Am urcat 9 etaje până la decul 10. Nu am mai urcat atâtea scări de când am fost în școala generală la o profesoară care stătea la 10 și avea liftul stricat, cred că de aia nu am fost  bun la matematică niciodată. :))

Pe feribot timp de 7 ore am avut timp de dormit, să ni se facă rău de la balans, am mâncat, am lucrat și editat puțin din clipul zilei a IV-a.

Am ajuns în UK și la primul control ne-au luat buletinele și am stat vreo 15 minute până au controlat ei nu știu ce la ele. Aici iar întrebări, că ce facem, ce căutăm în UK, dacă avem unde sta și altele. La final când ne-au dat buletinele înapoi am auzit cum cea care ne controla anunța pe cineva că acum ne dă drumul și am fost siguri că ne așteaptă cineva mai încolo.

Ajungem la al doilea control unde am fost informați că în UK nu este permisă intrarea cu droguri, arme și explozibile, iar apoi am fost întrebați dacă avem așa ceva? Bineînțeles că nu. Ne-au întrebat dacă avem bagaje care nu sunt ale noastre și da, avem unul, al fratelui lui Claudiu. Acela a fost singurul bagaj controlat din care inițial am crezut că curge ceva. Ne-am gândit direct la sticla de pălincă de 2 litri care o avea în bagaj, pe care le-am declarat-o lor înainte de control.  Țin să precizez că toate hainele au fost scoase afară din bagaj dar apoi împachetate de controlorul vamal perfect și puse înapoi la loc cu grijă chiar de el. Îl felicităm pentru respect. Defapt nu era pălinca, era apa din portbagaj, apoi ne-am dat seama că portbagajul e plin de apa :))). Am fost întrebați  unde lucrăm, ce lucreaza cei doi la care mergem în UK, cât vrem să stăm în țara lor și dacă în seara respectivă avem unde sta. La final nu m-am putut abține și le-am zis să miroase măcar pălinca noastră.  A mirosit prima dată vameșa care a avut o reacție de așteptat și apoi l-a chemat pe colegul ei să miroase și el, moment în care ea îi cânta “Happy Birthday” lui. Reacția lui a fost una normală și ne-am amuzat cu toții. Înainte să ne dea drumul, femeia a spus să băgăm pălinca în rezervor că sigur merge. Vameșul a spus că îi place mașina noastră clasică și ne-a întrebat detalii despre motor, anul fabricației și istoria Daciei.

Azi ajungem la Stoke on Trent, destinația finală și stăm până duminică în UK.