Ioan De Moisa, un tânăr de doar 27 de ani din Cluj, originar din județul Satu Mare a ajuns să conducă cel mai mare bussines de caricaturi din țară. Povestea lui de la începuturi până în prezent reprezintă o lecție de ambiție, curaj, dedicare și pasiune.

Ioan De Moisa a pornit dintr-o familie săracă, fiind cel mai mare copil din cei șase frați ai familiei sale. Cu toate acestea nu a refuzat vreodată să spere că poate să reușească în viață, că poate face ceea ce visează. Și a decis să facă ceea ce îl pasiona cel mai mult, arta. A descoperit acest domeniu de mic și s-a ținut de el până l-a transformat în mod și resursă de trai.

„Eu pictez de când sunt mic, am fost mereu pasionat de forme, de culoare, multă culoare. Când eram copil și vizitam câte o expoziție de pictură prin Carei, mă uitam ca un hipnotizat la picturi. Îmi plăceau culorile! Îmi dau seama că sunetul și culoarea sunt poate materia primă pe care Dumnezeu a presărat-o în frământarea acestei lumi. Mai apoi a început forma și spațiul și cântecul și celelalte. Începuturile mele practice cu pictura sunt pe podeaua din camera mea, am făcut vraiște prin casă, pe urma prin atelierele Școlii de Artă din Carei. La Carei am avut profesori buni de pictură și la Satu Mare, am avut norocul acesta. Am pictat mult prin atelierele școlii, ale liceului și pe urmă ale facultății. Acum lucrez în atelierul meu personal din Cluj.”, își prezintă Ioan De Moisa povestea vieții în câteva cuvinte.

Pentru a-și continua însă pasiunea la nivel mai mare și pentru a părăsi județul Satu Mare cu scopul de a-și dezvolta pasiunea și abilitățile, Ioan a fost nevoit să facă multe eforturi și să depună de două ori mai mult efort decât mulți dintre colegii lui. Și-a asumat asta de la bun început și cu gândul la destinația finală, a strâns din dinți și a reușit să crească în exprimare artistică, idei și viziunea, de la un an la altul.

„Eu eram un copil sărac de la țară, noi suntem șase frați, părinții mei sunt țărani simpli, nu aveau cum să mă întrețină la facultate. Când am venit la Cluj, am lăsat cinci frați mai mici acasă, șansele ca părinții mei să imi dea vreun ban de chirie sau mâncare erau -100, mi-am asumat asta. M-amangajat, am lucrat ture de noapte la Mc Donald`s, ca dimineața să merg la cursuri și seminarii și în timpul zilei să pot învăța pentru examene și așa mi-a trecut anul întâi. A fost o perioadă grea, dificilă dar și frumoasă !

Zilele trecute m-am întors din Paris, am mers să văd din nou bordura în care am lovit cu piciorul cu șase ani în urma și mi-am promis că o să devin un om bogat, ca nu o sa mai duc lipsa de nimic si că voi munci din greu pentru asta. Eram singur în Paris prin anul trei de facultate, ajuns acolo cu o bursă Erasmus, și eram în Place du Concorde mai exact, acolo unde e obeliscul acela egiptean. Acolo, e o zonă luxuriantă a orașului și vedeam toată bogăția aceea, toți oamenii aceia avuți, care își permiteau orice. Momentul acela a fost declanșarea mea, nu înțelegeam care e diferența dintre mine și ei. Atunci mi-am promis independența financiară și am dat cu piciorul într-o bordură pe care mi-o amintesc și azi, și mi-am zis că „Gata! ” nu se mai poate așa, peste câțiva ani nu voi avea nici o scuză că sunt tot sărac, că nu am, că nu pot. Știam că totul atârnă doar în abilitățile și deciziile mele, că nu trebuie să aștept nici un tren, nu trebuie să aștept nimic, totul stătea doar într-o clipă, iîn clipa aceea de acolo, în care am luat această decizie”, își amintește cu emoție Ioan.

Experiența aceea a fost cu siguranță definitorie pentru viitorul lui, pentrucă odată întors acasă a fost mai motivat să reușească și să profite de orice ocazie ivită pentru a se dezvolta, a crea ceva ce să îi poarte semnătura. Și a reușit să își pună semnătura nu doar pe colțul tablourilor, ci și pe cea mai mare firmă de caricaturi din România. Aceasta are o poveste la fel de motivantă ca toată povestea de viață a lui Ioan de Moisa.

„Mi-am deshis o firmă și pe urmă am mers la București, asta era în anul întâi de master, aveam 22 de ani. La București aveam o înțelegere cu un târg de carte să mă lase să desenez în spațiul târgului, le-a plăcut mult ideea și m-au lăsat. Am stat la București aproape o lună și am împărțit patul cu un student de acolo, Ștefan, un băiat extraordinar ! Când am mers la București eram tot sărac, aveam o măsuță pliantă, două scaune pliante, niște haine și după ce mi-am luat biletul de tren am mai rămas cu 30 lei în buzunar. A fost începutul meu antreprenorial, începutul meu spre independența financiară. M-am întors la Cluj și aici am dezvoltat o echipă de caricaturiști, scopul meu era să fac cel mai mare brand de caricaturi din România. În toți acești ani am lucrat cu mulți tineri, oameni frumoși, talentați, onești. Le multumesc tuturor pentru că au contribuit fiecare în felul lui la ceea ce e azi „Caricaturi la Cornet”. Momentan avem la Cluj opt caricaturiști și doi la București. Avem sute de evenimente în fiecare an în toată țara, mii de clienți care comandă de la noi caricaturi.”, povestește Ioan de Moisa.

A găsit deschidere mare din partea oamenilor, despre care afirmă că sunt foarte veseli și dezinhibați atunci când se așează în fața lui și a colegilor lui pentru a-i caricaturiza. De obicei totul se încheie cu zâmbete, glume și de multe ori chiar cu câte o caricatură din partea clienților pentru ei. În 2017 Ioan De Moisa ăși dorește să fie mai prezenți în capitală, acolo unde doresc să extindă afacerea.