Pentru cei mai mulți dintre bărbați, fotbalul e un sport frumos, privit din tribune, cu patos și dăruire. Ce știu însă prea puțini e că cei care se află la cârma echipelor nu dau doi bani pe dragostea lor pentru echipă ci o folosesc strict în interes personal, cât să-și facă zilele mai frumoase.

Nu este exemplu mai bun decât cel care a funcționat la Satu Mare ani la rând. Ștefan Szilagyi a fost membru în Consiliul Director al Olimpia Satu Mare și totodată angajat la club, asta pe lângă micile afaceri de maniera anlor 90 pe care le avea și care presupuneau încasarea de bani din bugetul clubului, pe cafele, aparate de cafea și altele.

Dar nu aceste lucruri sunt cele care trebuie să atragă atenția, ci modul în care de aici se trăgeau sforile în Liga a doua, atât în ceea ce privește partidele cât și în ceea ce privește arbitrajul.  Calitatea de observator la Liga a doua i-au permis lui Szilagyi să facă alte jocuri, de culise, pe care cei din tribune, care strigau de disperați să își susțină echipa, nu le cunoșteau și nici nu și le puteau imagina. Hârtiile vorbesc cel mai bine despre acest lucru, mai ales cele 30 de rapoarte de arbitraj în care Ștefan Szilagyi a dat arbitrilor nota maximă, 8,4. Prin urmare prin fața ochilor lui Ștefan Szilagyi au trecut doar arbitrii perfecți, poate unii dintre ei chiar arbitrii care mai târziu au ajuns să îngroape chiar echipa preferată a sătmărenilor.

E leste de știut și o spun toți psihologii, că atunci când faci cuiva un serviciu, acesta se simte dator să ți-l întoarcă și nu rămâne urmă de îndoială că aceste note maxime oferite arbitrilor au fost favoruri întoarse la un moment dat omului Szilagyi și nicidecum echipei Olimpia, pentru că altfel echipa defila de mult în Liga I și trăgea niște beneficii de pe urma acestor relații cu arbitrii.

În aceste condiții, la Satu Mare fotbalul a fost doar pe foaie un sport, pentru că în culise el a fost de fapt un joc de strategie, bine pus la punct, în care a fost pusă la treabă o echipă întreagă iar câștigător a fost un singur om.
Nu există niciun dubiu că toate aceste lucruri sunt foarte grave și că ele reprezintă un caz profund de incompatibilitate, un alarmant conflict de interese, pe care suntem foarte curioși cum îl vor analiza comisiile abilitate ale Federației Române de Fotbal. Există oare vreo șansă ca ele să se autosesizeze în acest caz? Rămâne de văzut…