Pe acoperișul lumii, de unde se poate veghea orice bucată de pământ cât te ține privirea, acolo și-au dat întâlnire oșenii din Turt, Tarna și Cămârzana, pentru a încerca să pună la punct un nou traseu turistic prin zonă, dar și pentru a încuraja vechiul obicei al creșterii animalelor, îndeosebi calul, care era nelipsit cândva din gospodăriile oamenilor și care a început să dispară de când au apărut utilajele.

Zeci de persoane și-au dat întâlnire la hotarul dintre Turț și Cămârzana, pentru a cinsti viața oșanului , eforturile sale și toată sudoarea pe care o depune, ținând în prim planul zilei două elemente, calul și mămăliga. Crescători de cai din rase străine,dar și localnici care încă iubesc calul și îl au pe lângă casă, au dat bice armăsarilor și i-au lăsat să simtă libertatea câmpului sub copite.

„Am venit cu doi cai rasa Frisian. Fiind cai de rasă necesită o atenție mai mare, sunt anumite aspecte pe care trebuie să le cunoști despre această rasă, au anumite sensibilități. Întotdeauna, iubitorii de cai, deși suntem puțini, ne susținem și ne dăm sfaturi bune. Timp, probabil acesta e elementul esențial când ai un cal, pentru că trebuie să le dedici timp pentru a le oferi tot ce e nevoie”, afirmă Adrian Cozma.

„Este printre cei mai maricai, dar sunt și mai mari. Aceștia sunt cai pentru pădure, talie mai mică. Ei sunt orginari din Belgia, micuți, pentru a fi buni la pădure. Sunt cai foarte blânzi,în Belgia încă sunt folosiți la pădure”, afirmă un al crescător de cai despre exemplarele sale din rasa ardenez.

Pentru caii din rasa olandeză prezenți la eveniment a fost și un moment special, prima ieșire din herghelia de la Halmeu Vii, după ce ei au fost bonitați, respectiv certificați ca și material de reproducere, fiindu-le recunoscute calitățile genetice.

Rămânând la capitolul animale, cei interesași au putut vedea diferite talăngi care erau folosite acum 100 de ani la animale, atenția atrăgându-o una de lemn, pentru oi, din care nu se mai găsesc în turmele de oi din prezent, ci poate, pierdute doar, prin casele vechilor ciobani.

„Acesta e un clopot care sepunea pe oi, are o vechime de peste 100 de ani. Se puneau pe oi ca să se cheme una pe alta. E vechi, e făcut din lemn, nu din piele. Așa nu se mai face. Astalaltă îi o dubă care se pune pe vacă, asta e mai nouă, da una de asta e mai scumpă decât o vacă”, afirmă unul dintre cei prezenți.

Nu doar animalele , ci și mămăliga a fost un element important în această zi de sărbătoare, oșenii întrecându-se cu partenerii de peste hotare în învârtit mămăliga în ceaun și realizat bulzul ciobănesc. Toate acestea cu un gând nobil, profitându-se de întâlnire pentru a pune bazele unei asociații caritabile.

„Vrem să constituim o asociație umanitată, pentru care deja am obținut actele, se va numi „Speranță pentru un zâmbet din Țara Oașului”, care va avea în prim plan copiii cu nevoi speciale. Pe urmă ne-am propus să facem ediția a doua e Festivalului Internațional al Mămăligii. Îi zicem internațional pentru că avem două echipaje din Belgia care participă la concursul de mămăligă și un echipaj din zona Bran, cu care vom face un schimb de experiență cu privire la realizarea bulzului de mămăligă.”, afirmă Ioan Belbe.

„Am pus niște cărniță de miel, o fierbem până se face bună. O să iasă o tocăniță de miel pe care o servim cu balmoș. Am pus lapte, unt, smântână și când fierbe se pune făină și o învârtim pe ea până iese groasă, de o putem întoarce cu ceaunul. Am pregătit pentru vreo 30 de persoane, da depinde cât mănâncă”,afirmă o bucătăreasă

Și cum e obiceiul la oșeni, acolo unde se consideră că e patriei ei, pălinca a fost cea care a deschis atât apetitul, cât și socializarea dintre oameni.