Pasiunile oamenilor sunt nenumărate. Unii pun suflet în obiectele pe care le colecționează și le privesc ca pe parteneri de viață cărora le vorbesc și îi iau în brațe zi de zi. Alții însă găsesc o pasiune în necuvântătoare, cum ar fi porumbeii.
Columbofilia este o pasiune care leagă mulți sătmăreni, comunitatea acestora numărând câteva sute de persoane în județul Satu Mare, din care câteva zeci au dus această pasiune la un nivel profesionist, respectiv concursuri și sume mari investite în porumbeii pe care îi cresc.
Adrian Mărculescu este un tână de 27 de ani din Satu Mare, care a descoperit această plăcere de a crește porumbei în urmă cu 10 ani și de atunci a dezvoltat-o continuu. În prezent are 250 de porumbei și o sumă de șase cifre pe care a investit-o în ei, o sumă în euro.
„Eu am început să cresc porumbei din 2006 și am început să particip la concursuri din 2008. Să crești porumbei doar pentru plăcerea de a-i vedea în curte și cum zboară nu e ceva extraordinar, dar deja să participi la concursuri necesită mult timp, multă seriozitate și multă muncă, dar mai ales mulți bani. Un porumbei de competiție presupune un program foarte strict atât pentru crescător cât și pentru porumbel, care trebuie să provină dintr-o familie foarte bună. Ca și un sportiv, unui porumbel îi trebuie și un antrenor bun.
Eu am început așa, pur și simplu, văzând porumbei la vecini, mi-au plăcut și mi-am luat și eu. Apoi am început să îi cresc și să învăț despre ei, atât din greșelile mele cât și din ce m-au îndrumat alți prieteni care cresc porumbei. ”, afirmă Adrian Mărculescu.
În decursul anilor Adrian a cumpărat o serie de porumbei campioni sau din familii de campioni, atât pentru a avea concurenți cu care să se prezinte la competiții, dar și pentru a-și forma propriile familii de porumbei din care mai târziu să scoată campioni. Doar că această pasiune, sau sport cum îl numește el are și pierderi, iar acestea nu sunt deloc neglijabile. Porumbeii cad pe capete de la un an la altul, și fiecare porumbel pierdut reprezintă o pierdere de câteva sute de euro.

„Când am început am avut doar 30 de porumbei. Acum am ajuns să am 250 dintre care sunt multe exemplare campioni naționali, cumpărați de la crescători renumiți, am și frați sau părinți de campioni naționali. La început doar cumpăram porumbei, dar acum îi și înmulțesc și am mulți porumbei la concursuri proveniți din familiile mele de porumbei.
Am pierdut și porumbei la competiții. Se pierd, sunt atacați de păsările răpitoare, sunt împușcați spre Ungaria. Eu produc în fiecare an undeva la 200 de porumbei, prin reproducere, dar 40% se pierd de la un an la altul. Uneori suntem și noi de vină, pentru că suprasolicităm porumbeii. După un zbor de 900 de km, când are fie vânt din față, fie caniculă, porumbelul ajunge acasă rupt de oboseală. A doua zi se odihnește, apoi îl scoatem la antrenament o zi și pe urmă de multe ori îl băgăm iar la curse, că e etapă intermediară. Și clar porumbelul acela nu rezistă la multe serii de acestea că cedează.”, afirmă Adrian.
Porumbeii săi primesc multă atenție din partea lui. Zilnic au parte de timp doar pentru ei, pentru creșterea lor dar și pentru întărirea relației sportiv-antrenor, iar mai apoi pentru antrenamente. Pe perioada iernii contactul este mai redus, la 1-2 ore pe zi, dar odată cu venirea timpului propice pentru zbor, crește și perioada pe care Adrian o petrece între porumbeii lui.

„Pe perioada iernii porumbeii se țin închiși din cauza răpitorilor, care îi decimează dacă îi prind în zbor. Apoi primăvara începem să le dăm drumul să zboare și să îi antrenăm de la diferite distanțe, treptate, începând de la 5 km până la o distanță mult mai mare. Apoi participă la concursuri iar între concursuri se antrenează iar. Înainte de concurs ei întră într-un fel de cantonament, cu pregătire, cu odihnă, cu motivație. Porumbeii mei au zburat cel mai mult 900 de km, distanță pe care o pot face într-o singură zi, respectiv să ajungă în aceeași zi acasă sau să ajungă a doua zi. ”, mai povestește columbofilul.
În fiecare primăvară porumbeilor și se pune un inel și acesta este asociat unui cip, care la rândul lui este legat la un sistem informatic. Atunci când porumbeii zboară de la destinație spre casă în cadrul concursului sistemul informatic citește cipul porumbelului și ora la care a ajuns, astfel fiind inclus în clasament. Cea mai bună clasare obținută de un porumbel al lui Adrian a fost un loc trei național.
Ceea ce îi face pe porumbei să se întoarcă acasă, mai povestește crescătorul, este perechea, pereche pe care o vede înainte de a pleca la concurs și care reprezintă motivația sportivului înaripat. Contrar acestei generalități, porumbelul de pe podium de la naționale a lui Adrian nu a fost motivat de pereche, ci de cuib, acesta fiind foarte atașat de cuibusul său, acest lucru făcându-l să dea din aripi atât de intens pentru a ajunge în primii trei acasă.
Fiecare clasare bună pe care un porumbel o are îi crește valoarea, astfel că nu sunt puțini cei care fac bani serioși din acest hobby, dar în aceeai măsură se și investesc bani buni.
„Se fac și bani din treaba asta. Aici depinde cât ești de bun și dacă ai o familie de porumbei proprie. Eu ca antrenor nu pot să îi dezvolt ca și genă, aici depinde doar din ce familie provine porumbelul. Eu pot să influențez rezultatele unui porumbel, din unul mediocru să fac unul bun, dar niciodată unul campion. Eu nu am campion proprii, am un loc trei național, pe care l-am obținut anul acesta. De acum îmi doresc să stau pe podium an de an cu porumbeii pe care îi cresc. La nivel de județ sunt unul dintre cei mai buni, dar la nivel național am doar un loc trei. Nu este un an ca altul, dacă un an e bun, nu înseamnă că și anul viitor vei fi bun. Valoarea porumbeilor o dau și rezultatele și familia din care provine. Pe mine nu mă interesează să scot bani din porumbei. Prețurile încep de la câteva sute de euro și ajung la câteva sute de mii de euro. În Satu Mare cel mai scump de care știu eu s-a vândut cu 1500 euro. Dar la nivel național sunt prețuri mult mai mari. Un român care concurează în Belgia a vândut acum un porumbel cu 500.000 euro, dar el concurează în Belgia.
De când m-am apucat de acest sport eu am investit o sumă din șase cifre, nu dau suma exactă pentru că sunt pățit, m-am trezit cu volierele sparte de hoți.”, mai afirmă crescătorul.
Adrian are de gând să continue această pasiune cât timp va avea resurse, făcând tot posibilul să se dezvolte în acest domeniu și să scoată cât mai mulți porumbei campioni, nu pentru cupele primite sau pentru potențialul financiar al porumbelului ci pur și simplu pentru plăcerea proprie de a avea în curte un porumbel campion.