OPINIE! Investitori tot vin, dar pe când vin și investițiile? Ne lăudăm cu ce avem că ne e rușine cu ce nu am fost în stare să facem

„Un țăran își duce într-o zi calul în târg. De el se apropie un cumpărător interesat

• Cât ceri pe calul ăsta?
• Apoi numai 500 lei?
• Da știe trage la căruță?
• Nu știe!
• Da măcar de călărit îi bun?
• Nu îi place cu șaua pe el.
• Da măcar lemne la pădure poți aduce cu el?
• Nici vorbă, nici nu pornește de pe loc.
• Apoi mă țărane, de ce l-ai adus la târg?
• Ca să îl fac de rușine. ”

Știați bancul? Într-un banc de genul acesta trăim noi la Satu Mare de multă vreme, doar că pe noi ca județ nu ne duce nimeni la târg, ci ne aduce comercianții să ne vadă și să râdă de noi.

Delegații de investitori s-au tot perindat de-a lungul timpului prin județ. Cei mai recenți au fost joi, o mare și pompoasă delegație din Turci adusă de deputatul Octavian Petric. Au venit cu gânduri mari să investească în județ, să ne scoată la lumină, să ne aducă bani căcălău, de nu o să mai știm ce să facem cu ei. Cam așa se prezintă povestea de cei care doresc niște capital de imagine și doresc să se mai bucure de niște voturi de la cetățenii creduli care „pun botul” la astfel de demersuri de imagine.

Așa cum le șade bine unor români mândri de ei, așa zișii investitori sunt plimbați prin tot județul, să vadă ce minunății avem. Păi oameni buni, dacă oamenii ăia chiar au bani de investit, de ce să le arătăm o investiție care merge bine, cum e ștrandul de la Tășnad. Adică ar trebui să meargă bine dacă am avea niște manageri care să știe și să „vândă” investiția și să o promoveze cu ceva mai mult decât niște pliante la târguri de turism, și alea date când nu sunt ei benoclați pe la alte standuri, la oameni care știu să își prezinte obiectivul.

Asta nu a fost vizită pentru investiție, asta a fost pur vizită să ne lăudăm cu ce avem. De ce nu au fost duși turcii la Băile Beltiug, acolo unde mai e nevoie de câteva milioane de euro bune ca să fie funcționale. Ne e rușine că de mai bine de 15 ani nu suntem capabili să atragem fonduri și să le finalizăm? Sau ne e frică de faptul că pot veni investitori serioși care după ce pun pe picioare o astfel de afacere le dau la fund pe celelalte pe care noi nu le știm administra?

Cine a trecut pe la turci într-un concediu știu că se comportă la superlativ cu turiștii, cu cei care le bagă bani în buzunar, deci ar cam face de rușine tot ce înseamnă investiție în turism până acum cu condițiile pe care le-ar oferi dacă ar avea propria stațiune turistică la noi. Dar noi nu asta vrem, vrem să vină, să ne dea niște bani într-o afacere deja începută și pe care nu o știm conduce ci o lăsăm să meargă din inerție, iar banii ăia să se facă dispăruți pe cine știe ce realizări fictive.

De ce nu ne-am luat așa zișii investitori de mână și nu i-am dus pe un teren viran, pe un câmp, de exemplu la Baba Novac și să le arătăm cât suntem de proști că avem apă termală la câțiva zeci de metri adâncime și o ținem ascunsă de 20 de ani? De ce nu i-am dus acolo și să le zicem: „Noi vă ajutăm să vă dăm pe 49 de ani terenul, faceți investiții aici, scoateți zona din sărăcie, creați locuri de muncă. Nu vrem bani pentru chiria terenului, vrem în fiecare an 10 km de drum asfaltat în jurul localității”.

De ce?

Pentru că nu există nici cel mai mic interes ca alți investitori să vină aici, pentru că ar strica, poate, socotelile unora, iar aducerea investitorilor în vizită este doar o chestiune de imagine iar pentru ei, probabil, cel puțin în cazul ambasadorului, o obligație de serviciu. Da, un ambasador are obligația de a vizita fiecare județ al țării unde este detașat în primul, sau primii doi ani de la instalare, nu le știm nici noi pe toate.

Până să aducem investitori, care de altfel sunt bine veniți dacă au bani de investit și nu doar chef de plimbări, ar fi bine să ne punem cu adevărat asistații sociali la treabă și să facem mai mult decât să își piardă ajutorul dacă refuză un loc de muncă. Pentru că îl pot accepta, să stea 3 luni, să le facă probleme angajatorilor ca mai apoi să se ceară să fie dați afară ca să aibă din nou ajutor social.

Prin urmare, cei care aduc investitorii, nu prea vreau „să ne vândă” ci mai degrabă să ne facă de rușine.

adrian

See author's posts